Tableta de Impact

Astăzi este o zi specială, una din zilele pe care lumea ar trebui să le sărbătorească necondiţionat aşa cum sărbătoreşte Zilele Paştelui ale Crăciunului sau ale Anului Nou. Astăzi este ziua internaţională a femeilor, dar pentru că bărbaţii sunt misogini şi pentru că văd în femeie doar ceea ce îi interesează nu sesizează că de fapt aceasta este sărbătoarea primordială a primăverii şi a renaşterii umane. Cei care conduc puterile lumii, dinastiile imperiale sau regale sunt cu toţii dependenţi existenţial şi biologic de femeia mamă. Graţie disponibilităţilor divine femeia devine mamă de regulă în cele mai frumoase momente din viţa ei sau în cele mai triste. Toate acestea se întâmplă în prezenţa unui bărbat care poate fi bărbatul ideal sau o pacoste. Religiile lumii, superioare doctrinelor politice şi sociale nu consacră naşterea ca pe un moment esenţial, ci ca o eliberare de păcat şi aceasta pentru că toţi făcătorii de religii sunt singuratici bătrâni şi de ce nu în incapacitate de a genera şi a atrage dragostea umană dintre un bărbat şi o femeie. Fără această dragoste nu poate exista viaţa astăzi. Astăzi femeia din România nu mai are nici o şansă de egalitate cu bărbatul pentru că politicianul nu are cultura relaţiei interumane, se crede androginul perfect, care se poate reproduce în imagine sau auto-clonă. În societatea zilelor noastre femeia plăteşte cel mai mare tribut de adaptare pentru că deşi are capacităţi superioare bărbatului, zestrea ancestrală o obligă la supunere. Societatea este bolnavă pentru că îşi bazează existenţa pe dimensiunea frustrantă a banilor. După douăzeci de ani de politici demografice aberante numărul românilor s-a redus vizibil, iar acest lucru este cel mai mare eşec politic al unei naţiuni pe timp de pace şi într-o vreme fără catastrofe naturale. Astăzi este un moment în care trebuie să fim sinceri cu noi înşine şi să începem un nou drum alături de cine credeţi, alături de cele care vin pe lume ca să regenereze viaţa unui popor. Cât despre mintea colectivă a acelui popor ea nu se poate rezuma la un conducător anume la un grup de politicieni sau la o schimbare politică ci la fiinţa unei naţiuni care înglobează de toate: savanţi, imbecili, sănătoşi, bolnavi, frumoşi, uraţi, cu toţii la un loc în paradisul pierdut al teritoriului naţional. Roma a avut în istoria un împărat nebun care i-a dat foc. Cu toate acestea a rămas cetatea eternă şi pentru faptul că o mamă biologică, lupoaica i-a hrănit pe întemeietorii cetăţii Romulus şi Remus. Viaţa are un singur curs, noi cei de astăzi suntem nişte pietricele în vâltoarea valurilor ei.