„De nu ai bătrâni să-ţi cumperi” – un proverb de mult s-a zis,
Însă astăzi, din păcate, e aproape compromis!
Marea lor majoritate, mă refer la demnitari,
Sunt de fapt bătrânii noştri; hoţi, nenorociţi, şpăgari…
Tânără-i majoritatea ce se-mpute-n Parlament??
Nu! E „bătrâna elită” care minte-n permanent!
Oriunde deschizi o uşă, mai cu capul, mai cu cotul,
Un bătrân dintr-un fotoliu inerent va pune botul…
Orişiunde te vei duce, c-o problemă, c-un dosar,
Mai mereu îţi iese-n faţă câte un bătrân sforar!
Oare ce-i? Senilitate? O doctrină? Sau tâmpenii,
De-i prezentă vechea gardă în orişicare domenii?
N-am să spun că toţi bătrânii sunt nişte hoţi şi bandiţi,
La cei demni, le sărut mâna, de bunici sau de părinţi!
Dar, însă, şi ei sărmanii sunt furaţi la rândul lor,
Tot de un şnapan bătrân, un babac superior…
-Voi hulpavi bătrâni, nemernici, capi de involuţie,
Aţi uitat cât sânge tânăr, curse-n Revoluţie?
De ce s-a jertfit junimea? Să trăim bine cu toţi!
Nu să se-ntreacă-n trădare, nişte-apuşi şi nişte hoţi!
Dispăreţi dracu’ acasă, jupuitori consacraţi,
Şi ruşine să vă fie vreodată să candidaţi!
Sunteţi totuşi buni de muncă? Luaţi târnăcopul şi sapa
Şi duceţi-vă la muncă pe unde-a dus mutu’, iapa!
