Un fir de apă cristalină din tainici munţi se duce-n vale,
Jucând în scurte defileuri şi în cascade abisale.
În dansul ei creează zgomot, dar nu oricum, întâmplător,
Ci, în reprize sacadate, lovind dorsalul stâncilor.
Trezite sunt mereu la viaţă sihastre vietăţi montane,
Ce sorb din apa zbuciumată şi din vârtejuri diafane.
Ieşind din rustica-i colibă, bătrânul pădurar priveşte
Spre minunatul colţ de rai, ce jos spre sat, se-ntrezăreşte.
Coboară-n vale pădurarul, lăsând în spate plai alpin,
Să ia din nou pe sub mustaţă, ba o palincă, ba un vin.
Acolo unde vrei să urci din Runcu înspre Bâltişoara,
Să faci la dreapta, să nu urci, căci te conduce ulicioara.
La câţiva metri, tot pe dreapta, parcă într-un generic sfânt,
Pătrunzi într-o minune-a lumii! Acolo-i raiul pe pământ!
O feerie de lumini descrie-n noapte-aşezământul,
O pădurice-mbietoare uneşte cerul cu pământul!
Din iezer păstrăvul dansează ca un regal de artificii,
Aleile, arhitectura, pozează-n rustice-’dificii.
Armonios, vine şi noul să întregeasc-acest complex,
Tu privitor, sorbind decorul, te-asigur că rămâi perplex!
Vezi vara florile-n ghirlande, şi în etaje, ca-ntr-un vis,
Lansând în aer dulci miresme ca într-un unghi din paradis!
Interioarele-s superbe; sunt adorate vechi tradiţii,
Nestăvilit pătrunde noul cu actualele-i ambiţii!
Bucătăria e a casei, delicatesele-s de soi,
Din şemineu lumina bate către slăvină şi butoi…
Afară-n vatra de granit, incandescent focul se zbate,
Sub un ceaun ce-n damf de vin, vesteşte rumene bucate!
Aceasta-i Casa din pădure, în linii mari, în linii mici,
Tu om de rând, magnat sau rege, ca-n paradis, te simţi aici!
Regina Angliei să fie, Obama, Putin, Akihito,
Când vor găsi frumoasa casă, se bucură c-au … „nimerit-o”!
