O cercetare de teren desfășurată în luna iulie, în 20 de localități din județul Gorj, a documentat prin interviuri, fotografie și film peste 35 de porți vechi cioplite din lemn. Demersul face parte din proiectul cultural „Itinerarii și Porți. Povești și simboluri ale porților tradiționale gorjenești, în dialog cu Poarta Sărutului”, dedicat identificării, documentării și valorificării unui patrimoniu rural aflat într-un proces accelerat de dispariție.
Echipa proiectului a străbătut localitățile Stănești, Alexeni, Curpeni, Vălari, Rugi, Lelești, Dobrița, Voitești, Curtișoara, Târgu Jiu, Telești, Câlnic, Ciuperceni, Godinești, Bâlta, Sănătești, Suseni, Frătești și Hobița, în căutarea porților tradiționale din lemn care se mai păstrează la intrarea în gospodăriile gorjenești.
În cercetarea de teren au fost implicați etnologul Albinel Firescu și regizoarea Daniela Apostol, preocupată de documentarea vizuală a elementelor identitare locale aflate în curs de dispariție.
Porțile tradiționale din Gorj, între memorie și dispariție
Cercetarea a urmărit nu doar identificarea și documentarea porților vechi, ci și înregistrarea contextului în care acestea au fost păstrate, transformate sau, în unele situații, abandonate. Echipa a documentat detalii de cioplitură, motive decorative, tehnici de lucru și poveștile asociate acestor construcții tradiționale.
Pentru etnologul Albinel Firescu, porțile gorjenești reprezintă mai mult decât simple elemente arhitecturale. Ele pot deveni puncte de plecare pentru reconstituirea unei lumi rurale care se transformă rapid.
„De când mă știu, îmi place să bat satele Olteniei, nu neapărat cu un scop anume. Le văd cum se transformă: unele se urbanizează, altele pierd câte puțin din ceea ce le definește, iar altele reușesc încă să-și conserve identitatea. De data aceasta, am mers cu un obiectiv clar, împreună cu colegii de la Docuart: să revedem porțile țărănești de altădată. Am mai găsit frânturi ale unei civilizații sătești. Spun frânturi pentru că, deși monumentele există încă fizic, oamenii nu le mai cunosc întotdeauna rostul.”
Etnologul atrage atenția că multe dintre aceste construcții tradiționale sunt înlocuite din rațiuni practice, iar păstrarea lor ține, de cele mai multe ori, de legătura afectivă a proprietarilor cu trecutul familiei.
„În puține cazuri, ele sunt păstrate pentru că sunt legate de amintirea părinților și a bunicilor. Poarta gorjenească poate fi unul dintre acele elemente de la care se poate reconstitui o frescă a lumii rurale din această zonă”, spune Albinel Firescu.
Un patrimoniu rural salvat prin fotografie, film și mărturii orale
Proiectul „Itinerarii și Porți” pornește de la o dublă necesitate: salvarea memoriei unei tradiții artistice aflate pe cale de dispariție și readucerea acestui patrimoniu în circuitul cultural contemporan.
Documentarea se realizează prin cercetare de teren, cartografiere, arhivare, fotografie, film și mărturii orale, cu scopul de a păstra informații despre o lume rurală care riscă să dispară odată cu obiectele și practicile sale.
În același timp, proiectul propune un dialog simbolic cu una dintre cele mai cunoscute reprezentări ale pragului și trecerii din arta modernă: Poarta Sărutului, realizată de Constantin Brâncuși.
În această cheie, „itinerariile” și „porțile” devin repere ale drumului, trecerii și deschiderii către noi forme de cunoaștere. Proiectul recompune, simbolic, și traseul parcurs de Constantin Brâncuși, din spațiul rural gorjean către universalitatea artei moderne.
De la o poartă din 1846 la o nouă creație din lemn
În această săptămână, proiectul continuă la Muzeul Arhitecturii Populare de la Curtișoara, printr-o rezidență artistică realizată în parteneriat cu Muzeul Județean Gorj „Alexandru Ștefulescu” și Muzeul de Etnografie și Artă Populară Maramureș.
Artiștii Ștefan Strâmtu, din Gorj, și Ioan Muntean, din Maramureș, artiști vizuali, restauratori și cioplitori în lemn cu experiență în lucrul cu tehnici tradiționale și valorificarea patrimoniului din lemn, au primit provocarea de a realiza o nouă poartă.
Punctul de plecare al creației este o poartă gorjenească datată 1846, folosită ca reper pentru înțelegerea tehnicii, proporțiilor și limbajului simbolic și ornamental tradițional. Cei doi artiști vor adapta și reinterpreta aceste elemente în procesul de lucru, construind o punte între patrimoniul tradițional și expresia contemporană.
„Pentru mine, rezidența de la Curtișoara are și bucuria unei descoperiri. Nu cunoșteam zona, nu văzusem până acum Ansamblul lui Brâncuși și am venit cu foarte multă curiozitate față de Gorj și față de felul în care lemnul, poarta și ornamentul apar aici. Faptul că lucrez la această poartă împreună cu un coleg din Gorj face experiența cu atât mai interesantă, pentru că nu este doar un exercițiu de execuție, este și o responsabilitate, să respectăm ceea ce îi dă identitate și, în același timp, să găsim împreună o formulă care să vorbească și despre prezent”, spune Ioan Muntean, artist vizual, restaurator și cioplitor în lemn din Maramureș.
Gorj și Maramureș, într-un dialog al tradițiilor lemnului
Proiectul va continua în luna septembrie, când cea de-a doua rezidență artistică va avea loc la Sighetu Marmației.
Noua etapă va extinde schimbul de experiență dintre artiști și cercetători și va permite o analiză comparativă între tradițiile prelucrării lemnului din Gorj și Maramureș, două spații culturale în care poarta tradițională a avut un rol important atât în organizarea gospodăriei, cât și în exprimarea identității locale.
Prin cercetarea porților vechi, arhivarea poveștilor și reinterpretarea tehnicilor tradiționale, proiectul „Itinerarii și Porți. Povești și simboluri ale porților tradiționale gorjenești, în dialog cu Poarta Sărutului” încearcă să salveze nu doar obiecte din lemn, ci și memoria unei civilizații rurale.
Cele peste 35 de porți documentate în județul Gorj devin astfel mărturii ale unei lumi care încă există, dar care se pierde treptat, odată cu transformarea satelor și dispariția meșteșugurilor tradiționale.
