Un preot din Gorj a decedat chiar în prima zi a anului, de Sfântul Vasile, când și-ar fi sărbătorit ziua onomastică. Este vorba despre părintele Vasile Dolofan de la Polovragi. Coregraful Ansamblului Cheile Oltețului a postat un mesaj emoționant pe pagina sa de facebook, anunțând trista veste.
„S-a mai aprins o candelă în candelabrul veșniciei, în dimineața zilei Sfântului Vasile, prin plecarea dintre noi a părintelui Dolofan Vasile.
Personalitatea unui Dascăl cu „D” mare, asemenea părintelui Dolofan Vasile nu se poate zugrăvi în cuvinte, fie ele și sincere, omagiale sau de aducere aminte. În astfel de momente, la marea trecere, simțim durere și împuținare, deoarece cineva din lumea valorilor reale, comunitare și importante, se rupe și din noi înșine, nu numai din zona socio-umană sau comunitară. Din fericire, pentru că suntem creștini și încercăm, după puteri, să înțelegem și să acceptăm moartea nu ca un sfârșit, ci mai ales ca o mutare într-o altă dimensiune, tot a vieții, de la cea trecătoare la cea veșnică, ne reculegem și cerem, în neputința noastră, putere de la Mântuitorul Care ne învață și ne dăruiește asigurarea, prin credința în Înviere, că „cel ce crede în Mine, viu va fi de va și muri” (Ioan 11, 26).
Mi-a fost tare dragã delicatețea și discreția Părintelui Vasile. În spatele gingășiei și discreției sale, am simțit un om bun, lucru confirmat de toată lumea și de noi, copii fiind, când venea la ora de Religie și ne lua pe toți în brațe, cu atâta dragoste și dăruire. Pentru noi, ora de religie era cea mai așteptată oră. Ne acapara cu totul. Parabolele biblice prindeau viață când le prezenta părintele și timpul trecea atât de repede, încât erau zile când stăteam și după ce suna clopoțelul de ieșire.
Pentru noi, era ca Moș Crăciun, atât de așteptat și iubit, un model de profesor, pe care unii l-am urmat și ne-am dorit să fim asemenea lui.
A trudit în slujirea Bisericii și a educației, ani întregi, pot spune „cât o viață de om”. Sunt ani de jertfã, de dragoste, de împliniri, pe care i-a pus pe altarul Bisericii.
Îi multumim părintelui Vasile pentru tot ceea ce a fãcut pentru Bisericã si pentru oameni. Credincioșii mulți, de afarã, sunt o mãrturie a faptului cã pãrintele a fost un om bun.
Vă mulțumim, părinte, că ați fost modelul nostru de bunătate în școala generală, un umăr pe care noi ne spuneam of-ul și găseam alinare „Lasă că va fi bine. Dumnezeu nu te lasă”.
Vă mulțumim că ne-ați ajutat să luăm calea credinței. Încă îmi amintesc cu cât drag așteptam să vină Părintele cu Crăciunul sau cu Boboteaza.
Vă mulțumim că ne-ați primit în fiecare an cu colindul și ne-ați motivat să continuăm ” Să nu lăsați să moară tradiția. Trebuie să știe toată lumea ce colinde frumoase avem”. Aveați cele mai bune portocale și bomboane ce ne dădeau putere să mergem până la ultima casă din sat.
….Sunt multe de zis, dar mă rezum la atât…. Vă mulțumesc, Părinte, că ne-ați luminat copilăria și ne-ați adus mai aproape de Dumnezeu.
Sã îi facã Dumnezeu parte de luminã, de comuniune, de bucurie și sã slujeascã, în ceruri, Liturghia, împreunã cu îngerii!
Sã se roage si pentru noi, cei care am rãmas pe valurile acestei lumi trecãtoare.
Dumnezeu sã o întãreascã pe doamna preoteasã si pe copii, si sã îi mângâie în aceastã durere care a venit pe neașteptate.
Astfel, noi, atât cei care am avut șansa de a-l fi cunoscut, de a-i fi fost apropiați ori de a fi lucrat împreună, cadre didactice, preoți, monahi ori mireni, și noi, elevii domniei sale, cât și cei care-l vor cunoaște de acum din valoroasa sa operă bisericească și didactică ne rugăm pentru odihna sufletului său și transmitem celor îndoliați din familie, creștinești încurajări, căci „ori de trăim, ori de murim, ai Domnului suntem”
Veșnica lui pomenire!
Rămâne în conștiința Bisericii!
Dumnezeu sã îl ierte și sã îl odihneascã !” a scris Andreea David pe Facebook.
