România a făcut progrese importante în ultimii ani în modernizarea infrastructurii de apă și canalizare, însă vulnerabilitățile structurale persistă, iar riscurile sunt tot mai vizibile, avertizează Ilie Vlaicu, președintele Asociația Română a Apei, într-un interviu acordat Profit.ro.
Potrivit acestuia, episoadele recente privind alimentarea cu apă potabilă din mai multe județe nu sunt incidente izolate, ci semnale clare că sistemul are nevoie de investiții suplimentare, coordonare și reforme administrative.
10 miliarde de euro investiți, dar decalajele rămân
În ultimii ani, România a investit peste 10 miliarde de euro în infrastructura de apă și canalizare, în principal din fonduri europene. Au fost extinse rețelele, modernizate stațiile de tratare și epurare și a crescut gradul de conformare la cerințele europene.
Cu toate acestea, necesarul real de investiții pentru perioada următoare este estimat la 25–30 de miliarde de euro, mai ales în contextul noilor directive europene și al decalajelor istorice, în special din mediul rural și periurban.
„Realist vorbind, am parcurs abia un sfert din drum”, afirmă Ilie Vlaicu.
România, în procedură de infringement pentru canalizare
România se află în continuare în procedură de infringement pentru neconformarea sistemelor de canalizare din aglomerările urbane mari.
Inițial, lista includea peste 180 de aglomerări cu peste 10.000 de locuitori, numărul fiind redus în prezent la aproximativ 150. Riscul major îl reprezintă penalitățile financiare, calculate pentru fiecare aglomerare neconformă.
Consecințele nu sunt doar administrative. Întârzierile în investiții afectează direct calitatea serviciilor, sănătatea publică și protecția mediului.
Birocrația frânează investițiile
Deși finanțarea europeană există, implementarea proiectelor este adesea blocată de birocrație. Proiectele de apă și canalizare necesită avize de la multiple instituții – de la Ministerul Mediului la Ministerul Culturii sau CFR – iar emiterea unui singur aviz poate dura până la un an și jumătate.
Întârzierile pot duce la expirarea altor documente, iar procedurile trebuie reluate de la zero, ceea ce înseamnă luni sau ani pierduți.
Operatorii regionali, avantajați la fondurile europene
Fondurile europene sunt accesibile în principal operatorilor regionali, care dispun de capacitate administrativă și experiență pentru gestionarea proiectelor de sute de milioane de euro.
Fragmentarea sectorului, prin existența multor operatori mici, reduce șansele unor comunități de a beneficia de investiții majore. Lipsa personalului specializat și a resurselor pentru cofinanțare reprezintă bariere importante pentru operatorii locali.
De ce nu se conectează oamenii la canalizare
Există numeroase situații în care rețelele sunt construite, dar gradul de conectare rămâne scăzut. Printre principalele cauze:
- costurile de branșare suportate de gospodării;
- eficiența redusă a programului „Prima conectare”;
- lipsa aplicării stricte a obligativității de racordare;
- utilizarea foselor septice neconforme.
Autoritățile locale și instituțiile de control, precum Garda Națională de Mediu, ar trebui să intervină mai ferm pentru a preveni riscurile de poluare a apelor subterane.
50% din apă, „nefacturată”: pierderi reale și tehnologice
Datele transmise către Comisia Europeană arată că aproximativ 50% din apa introdusă în sistem este „apă nefacturată” (non-revenue water).
Conform explicațiilor oferite de Ilie Vlaicu:
– aproximativ 30% reprezintă pierderi reale – avarii, fisuri, rețele vechi;
– restul include consumuri tehnologice inevitabile (spălarea filtrelor, intervenții, probe, stingerea incendiilor).
Reducerea pierderilor presupune investiții masive în rețele inteligente, sectorizare și sisteme moderne de monitorizare. Totuși, nu există rețele cu pierderi zero, iar fiecare procent suplimentar redus implică costuri tot mai mari, care s-ar putea reflecta în tarife dacă nu există finanțări nerambursabile.
Schimbările climatice și vulnerabilitățile sistemului
Cazurile recente din județe precum Prahova sau Dâmbovița arată impactul fenomenelor meteorologice extreme asupra sistemelor de tratare.
Într-un exemplu menționat în interviu, turbiditatea apei brute a ajuns la 40.000 NTU, în condițiile în care stația era dimensionată pentru aproximativ 5.000 NTU. În astfel de situații, operatorii sunt obligați să reducă sau să oprească temporar furnizarea apei pentru a proteja sănătatea populației.
Schimbările climatice, seceta, precipitațiile extreme și suprasolicitarea surselor de apă accentuează presiunea asupra infrastructurii existente.
Apel pentru o strategie națională unitară
Potrivit președintelui Asociației Române a Apei, România are nevoie de:
- o strategie națională integrată privind securitatea apei;
- planificare multianuală predictibilă;
- coordonare reală între instituții;
- asumare politică fermă că apa este infrastructură critică.
În contextul presiunilor climatice și al procedurilor de infringement, securitatea alimentării cu apă trebuie tratată ca o componentă a securității naționale.
