Mă uit stupefiată la peisajul economic din ultimul timp şi nu înţeleg de ce „mai marii” spun că e soare când afară plouă mai ceva ca în lunile de toamnă. Mă apucă un fel de greaţă autohtonă şi mă gândesc cu ce au greşit miile de angajaţi din toate companiile de stat. Vosganian vrea cu orice preţ privatizare, reorganizare sau mai bine spus concediere „colectivă” în toate companiile şi uite aşa nu ştim ce mai vrea, însă, e drept, măsurile vin să dea peste cap toate socotelile oamenilor simpli şi mai ales socotelile Guvernului propriu, care dau de înţeles că s-ar fi pus la cale altceva decât ce anunţă domnul ministru al Economiei. Zarurile au fost aruncate, a izbucnit bomba cu restructurările în companiile de stat şi lumea s-a cutremurat mai ceva ca în ’77. Apoi Guvernul a venit să amortizeze căderea şi a negat orice implicare în această decizie, luată peste noapte…de cine, numai ei ştiu. Acum mă pregătesc să înghit găluşca şi să trec peste şi iar mă apucă un fel de greaţă colectivă şi nu mai ştiu cum să rumeg informaţia care mi se pune pe tavă. Într-o lume în care avem mii de şomeri, într-o lume în care oamenii mor de foame pe capete şi eu mai ştiu ce lume, în care nenorocirile se ţin lanţ, cuvinte precum „criză”, „restructurări”, „privatizare” sau „concediere” pur şi simplu, sunt greu de digerat şi devin aproape indirect cuvinte care ni se pun în gât, toxice, care ne omoară, pentru că oamenii se tem de ziua de mâine, mai ceva ca de lepră. Le este teamă pentru că au familii în întreţinere şi copii de crescut. Şi cum să înţeleagă ei dacă nici măcar guvernanţii nu înţeleg. Sper, ca un simplu cetăţean, care a mers la vot şi a votat pentru un viitor mai bun, ca Guvernul Ponta să ia toate măsurile pentru ca astfel de porumbei să nu mai iasă pe gura oamenilor care ne conduc, aşa…pe nepusă masă. Discursul tranşant al domnului Vosganian că „totul trebuie privatizat” vine din nou ca un cutremur aparent tacit în această lume de jos, unde oamenii se tem să şi clipească pentru a nu-şi pierde locurile de muncă. Nu ştim pe cine să credem iar confuzia devine mai ceva ca râia căci se ia de la om la om şi ajungem din nou ca această credibilitate să fie pusă sub semnul întrebării, am spune „colectiv”, că tot e un cuvânt tabu în această perioadă. Aşteptăm continuarea serialului început zilele trecute, un serial de succes am spune, doar după câteva episoade. Sună hilar însă e realitatea. În societatea prezentă e greu să te joci de-a alba neagra cu deciziile…însă nu e imposibil. Ni s-a confirmat acest lucru, nu-i aşa?
