De la Antonescu, la Turcescu şi cine ştie până mai unde

Toată lumea, politică sau nu, se întreabă care o fi adevărul, în legătură cu cazul Robert Turcescu. Ce anume l-o fi determinat pe acest jurnalist să recurgă la “spovedania” pe care a mărturisit-o pe blog şi în direct, nu se ştie, doar se presupune. Presupunerea a mers până acolo încât pare a fi foarte clar că acest “agent descoperit”, a fost constrâns, şantajat, obligat să recurgă la faptul cu pricina. Tot mai clar este faptul că şantajul este din partea lui Băsescu, cel puţin aceasta este o ipoteză pe care o comentează din ce în ce, mai mulţi analişti şi politicieni. Chiar şi băsiştii au făcut “ciocu’ mic şi joc de glezne”, de când cu furtuna creată de Turcescu. Un lucru pare a fi pe zi ce trece, mai elocvent. Turcescu nu a purces la surpriza anului, pentru o “eliberare interioară”. Ori că asupra lui s-au exercitat presiuni extraordinare, ori că acesta a fost rolul pe care trebuia să-l joace vrând-nevrând. Până una,alta, Robert al nostru, sau mă rog, al lor, s-a şi însurat, aşa că n-o duce prea rău, prin urmare nici nu trebuie să-l văităm cu atâta patos. Un mare semn de întrebare, iată că nu s-a pus nici până azi, deşi trebuia pus de mult timp, şi anume, ce s-a întâmplat cu Crin Antonescu, de ce şi cum de a plecat, de ce a cedat, de ce s-a retras, ce a fost, ce e cu el? Un politician de calibrul lui Crin, nu avea cum să se retragă, taman atunci când avea cele mai mari şanse de a ajunge primul om în stat! Devine, măcar acum, tot mai evident, că şi în cazul său s-a folosit şantajul, presiunile devastatoare. Sau şi-a jucat rolul! Cândva, cei doi “eroi” se vor lua de mână, se vor retrage undeva, şi îşi depăna păţaniile. Până atunci, demonicul Traian Băsescu îşi continuă sarabanda de “surprize”, în încercarea de a o cocoţa pe marea lui … simpatie, Elena Udrea, pe fotoliul number one. Să nu cumva să pariaţi că nu mai continuă!