DOR DE BĂLĂRII, PRAF, NOROI ŞI MAIDANEZI

Ori pe unde ai trece, ori în ce parte ai lua-o, nu numai prin judeţul nostru, Gorj, ci pe întinsul întregii Românii, drumurile rutiere sunt străjuite de „minunate” bălării. Dacă intri, cu un interes oarecare, pe un drum lateral, şi este soare, frumos, rişti să nu te mai vezi, ba să te pierzi de tot, în vreun imens nor de praf. Bine, cu praful o scalzi cumva, dar dacă plouă, rişti să rămâi înţepenit în noroi. Asta în cazul în care circuli cu autoturismul. Dacă te afli în calitate de pieton, atunci este mai grav cu praful, dar oarecum mai uşor cu noroiul, existând posibilitatea de a te mai agăţa de gardurile laterale. Ce-i drept nu e păcat, până acum a mai fost cumva, cât de cât bine. S-au mai făcut ceva asfaltări, iar balastările au cam fost executate în mare parte a localităţilor rurale. De acum încolo se întrezăreşte revenirea la vechile stări ale drumurilor, fiindcă fondurile pentru întreţinerea drumurilor rurale, par a fi un tabu. Este de notorietate faptul că Iohannis a cerut o prioritate absolută, pentru autostrăzi. Este bine, nu poate zice cineva că nu, dar cu drumurile rurale, să nu rămână cumva, „ca-n tren”. Prin urmare, problema prafului sau noroiului, poate fi rezolvată doar prin rezolvarea altei probleme, aceea a asfaltului. Cum rămâne cu bălăriile de pe marginea drumurilor săteşti, comunale, judeţene, naţionale sau europene? De ce nu se face ceva, pentru ca şi noi, românii, să fim în rândul ţărilor civilizate, fiindcă posibuil este? Răspunsul este unul simplu: nu se vrea! Sau consider că mai bine zis, există o indiferenţă totală, faţă de actul de normalitate. Este necesar, chiar imperios necesar, ca reprezentanţii lumii civilizate să ne constrângă cumva, să facem ce trebuie. Nu este posibil, până la nesfârşit, ca noi să profităm de normalitatea şi civilizaţia occidentală, atunci când mrgem acolo, iar cetăţenii străini, să suporte lipsa noastră de interes, indolenţa noastră, faţă de actul de civilizaţie. Metaforic spus, parcă m-apucase dorul de bălării, de praf şi de noroi, … aaaa, şi de maidanezi, timp de o săptămână, cât am fost plecat într-o ţară în care ordinea şi curăţenia se situează la loc prioritar.