Băsescu va dansa ceardaşul!

Este prea bine ştiut faptul că preşedintele Băsescu face şi pe dracu-n patru pentru a-şi atinge scopurile. De fapt, nu numai preşedintele, ci, personajul Traian Băsescu face orice numai să îi iese jocurile aşa cum şi le-a propus. Indiferent că se bagă la chefuri, dansează, dă cu pumnul, lansează hohote de râs carismatice, plânge sau face grimase plângăcioase, Băsescu, cum spuneam, este capabil de orice numai să îi iese pe bunul plac. În campaniile electorale mai ales, se dă în stambă de nu-ţi vine-a crede că el ar fi viitorul preşedinte sau preşedintele în exerciţiu. Deşi îi place la nebunie să îi joace toţi în strună, el însuşi le joacă în strună altora, numai ca să îşi vadă treaba făcută. Cred că i se pliază la perfecţiune zicala „fă-te frate cu dracu până treci puntea”. În campaniile electorale a jucat şi-a chefuit cu ţiganii până l-a lăsat spatele. Cu riscul unei intervenţii chirurgicale, tot n-a slăbit-o din dansuri până l-a lăsat şalele de tot. S-a şi operat până la urmă. Într-o clinică străină celebră, bineînţeles. Ei, după ce că a jucat cu pirandele „Tananica” şi tot felul de învârtite şi piruete, de o făcuse geloasă însuşi pe prima doamnă a ţării, după ce a dat şi a luat la pupături „fără număr” de la oacheşele dansatoare şi nu numai, acum i-a venit rândul prezidentului să danseze … ceardaşul! Bineînţeles că nu va ieşi în poiană la proţapuri şi grătare cum a făcut-o acum trei ani, de data asta dansul va avea loc ori la Cotroceni, ori la Victoria, ori cine ştie unde, dar de jucat va juca sigur. Nu de voie, ci de nevoie. Ca ursul!
Cu ţiganii a scăpat ieftin, să-l vedem cu ungurii cum o scoate la capăt, că de scos o scoate în mod sigur. Aliaţii lui „de nădejde” de la guvernare, UDMR-ul, partidul care a făcut jocurile în orice guvern, formaţiune care a sucit „biata” Românie cum a vrut muşchii ei întotdeauna, nu vor „să-l ţină” la daravela cu regionalizarea. Cu alte cuvinte nu sunt de acord. Sau mai bine spus, sunt de acord, dar nu cum vrea Băsescu, ci, cum vor ei! Băsescu, zic Băsescu fiindcă el este totul şi-n toate, vrea opt regiuni, sau super-judeţe, cine ştie cum le-o mai chema. Ungurii vor şaisprezece! Nenorocul lui. Tot ca să-l încurce. Alt nenoroc al lui este că ungurii sunt nişte negociatori impecabili şi nu cedează oricum. Prin urmare, prezidentul ca s-o scoată la capăt, trebuie să joace cum îi cântă ungurii. În cel mai fericit caz pentru el va dansa … ceardaşul! Sau, mă rog, ce alte pretenţii coregrafice or mai avea băieţii teribili ai politicii româneşti. UDMR, a ştiut întotdeauna să joace cartea negocierii. Aşa face şi acum. Până la urmă, vor cădea la pace, dar nu cu una, cu două. Vor avea pretenţii. Şi nu orice pretenţii. Băsescu era convins dinainte că se va împotmoli oleacă în faţa udemeriştilor, şi vulpoi cum îl ştim, cred că şi-a luat ceva măsuri de precauţie, prin „aruncarea bombei şi aşteptarea efectelor”. Un lucru e destul de clar, şi anume că la ora actuală ungurii sunt ca la ei acasă, sunt stăpâni pe situaţie în enclava lor, taie felia cât vor ei, sunt ei ai lor, sunt lăsaţi în pace şi datorită modului pragmatic în care au pus problema în ecuaţia politico-economică a ţării, de fiecare dată. Un sistem cu opt super-judeţe, în care ei să fie remorca Braşovului, a Clujului sau chiar a Bucureştilor, pentru ei este de neacceptat. Băsescu era conştient de acest lucru, tocmai de aceea a scos varianta respectivă în prima fază. Cum ungurii vor şaisprezece regiuni, după negocieri cel mai probabil se va ajunge undeva la doisprezece. S-ar putea ca acesta să fie planul cel mai convenabil lui Băsescu, şi strategia să îi iese la fix. Dar, cum spuneam, ungurii fiind negociatori impecabili, nu se poate să nu-l pună pe Traian, măcar , acolo cât de cât, la joc.