Binele…la alegerea răului

Ţara noastră se joacă cu focul, e cu susul în jos de câţiva ani şi nu vrea deloc să se întoarcă cu faţa la populaţie, să vedem şi noi ce e mai este nou, ce riduri i-au mai apărut pe faţă, ce zâmbet perfid afişează când vorbeşte despre fiica ei…corupţia, ce bube mai are şi câte fire albe i-or mai fi ieşit de la revoluţie încoace. Mă întreb ca şi când câte astfel de rugăminţi voi mai face ca cineva să-şi întoarcă privirea către noi…populaţia plătitoare de taxe şi impozite, sătulă să mai creadă în binele făcut de…Cel de Sus. Medicii au ieşit în stradă şi tot medicii de la noi cer, o situaţia financiară a activităţii Spitalului Judeţean din Târgu-Jiu. Managementul se pare începe să scârţâie, acelaşi management despre care se spunea că va înflori unitatea spitalicească din municipiu şi va aduce valuri-valuri de lapte şi miere pentru pacienţii năpăstuiţi de tot ce-ar fi putut să fie. Fostul director Gheorghe Neaţă a cerut ieri ca managerul unităţii să prezinte public situaţia banilor cheltuiţi, să vadă tot poporul ce s-a făcut cu milioanele. Desigur, toată lumea vrea să ştie căci banii publici se duc, mai mult pe Apa Sâmbetei, decât pe medicamentele acordate bolnavilor, nu numai la noi, ci în mai toată ţara. Ce să mai vorbim de patalama Mitropoliei Olteniei, care ar vrea să bage pe gât enoriaşilor, ca mine, căci nu sunt mulţi ca mine, 600 de grame de lumânări anual, tot pentru binele poporului căci cine ştie când vine Judecata de Apoi şi „te vede Dumnezeu” că n-ai cumpărat cele sfinte de la Cel Sfânt. Coana România asta a mai venit ieri cu o veste care şi-aşa aşa a produs atâta panică încât mă mir că proletarii nu au cerut chiar eutanasirea oamenilor. S-a aprobat legea privind eutanasierea câinilor după varianta „lăsăm la alegerea voastră”. Tot la alegerea noastră au lăsat guvernanţii ţara şi în 89 când tot la alegerea noastră binele a fost îngropat, ajungând acum ca miile de şomeri să nu-şi poată permite nici să mănânce firimiturile de la masa mai marilor arhierei. După cum vedeţi însă, după cum spuneam, această ţară este atât de ofertantă în lucruri negative încât plebea nu mai are timp să se gândească la ce-ar putea să fie bun. Şi asta nu e tot. Biletele de tren s-au scumpit de ieri pe motivul că „costurile cu energia şi piesele” sunt prea mari (scuzaţi cacofonia!)…Românie, Românie, ce-mi faci tu mie? Vezi de asta România asta nu s-a întors mai devreme cu faţa către mine, căci dacă s-ar fi întors m-aş fi speriat crezând că România mea, acea frumoasă Românie pe care eu o ştiam în copilărie, s-a transformat în Muma Pădurii…Dar de mult nu mai cred în poveşti iar povestea asta cu România mea, o Românie frumoasă, ţara unde mă reîntorc cu drag ori de câte ori îmi aduc aminte, devine doar un banc sec spus celor care nu ştiu să asculte astfel de bancuri. Realitatea din spatele poveştii este însă că trăim aici, fiind bombardaţi zilnic de astfel de bancuri…tragico-comice. Până când va fi bine, să nu ne fie şi mai rău! Doamne ajută!