Descurajarea salvării multor vieţi

Asistăm cu toţii la un circ penibil, probabil provocat, întreţinut şi finanţat de cineva rău intenţionat, care nu poate să urmărească altceva decât interese josnice. Marele artist român, Alexandru Arşinel, care se află în momente grele, cu sănătatea şubredă, este hărţuit necontenit de oameni cu suflet de fiare, sau fiare cu chip de om, după ce a avut şansa vieţii, de a fi fericitul primitor al unui rinichi de la o persoană aflată în moarte cerebrală. Lui Arşinel i s-a făcut un transplant renal la Institutul Clinic de Urologie şi Transplant Renal din Cluj Napoca. De aici tot scandalul provocat de persoane care întreţin şi trăiesc din aşa ceva. Chipurile, Arşinel primind grefa renală în mod preferenţial, neţinându-se cont de ordinea înscrierii pe lista de aşteptare. La rândul meu fiind şi eu beneficiarul unui transplant renal, cred că sunt oarecum îndreptăţit să fac un scurt comentariu vizavi de această speţă. Pentru a elimina orice supoziţii, fac precizarea că rinichiul l-am primit de la soţia mea, căreia îi mulţumesc şi pe această cale, şi nu la modul „preferenţial” sau normal. Lista de aşteptare de la ICUTR Cluj, nu reprezintă o ordine a primului venit-primul primitor, fiindcă nici nu se poate pune această problemă în materie de transplant. Prioritatea în cazul unui transplant o reprezintă numai şi numai gradul de COMPATIBILITATE. Pot fi persoane care să aştepte ani mulţi până a primi un rinichi, pot fi persoane care nu au norocul de a fi compatibili, niciodată, pot fi persoane care pot primi grefa renală la o lună, o săptămână, la o zi, două, sau chiar în ziua în care se înscriu pe lista de aşteptare, dacă Dumnezeu Le-a acordat această şansă. Astfel s-a întâmplat şi cu Alexandru Arşinel, el fiind un norocos, un mare norocos. Dar fiind o persoană cu o mare notorietate, un mare artist, imediat sau găsit indivizi care să se hrănească din scandalul pe care l-au provocat. Şi încă acum, în momentele de după transplant, când pacientul are nevoie de linişte, de dragoste şi de afecţiune din partea oamenilor, indiferent care ar fi ei. Arşinel face şi el faţă cum poate josniciei care îl afectează, el fiind deja iarăşi internat în clinica clujeană. Din această speţă mizerabilă declanşată împotriva unui bătrân bolnav, mai au de suferit şi alte persoane care sunt în aşteptarea unui organ care să le redea viaţa normală, posibilii donatori fiind descurajaţi de „afacerile” cu organe. Astfel de scandaluri au deja un istoric, celebrul profesor de la Cluj, Mihai Lucan, omul care a salvat mii de vieţi, fiind ţinta unor atacuri mizerabile şi în alte speţe, în mod nefondat şi total tendenţios. Drama cea mai mare constă în faptul că în timp ce unele organizaţii şi instituţii, cum ar fi Asociaţia Transplantaţilor din România şi Crucea Roşie, se ocupă de promovarea şi încurajarea donării de organe, neprimind sprijinul media decât într-o foarte mică măsură, alţii se ocupă de descurajarea sau chiar oprimarea acestei nobile acţiuni, prin provocarea scandalurilor, iar media este omniprezentă. Păcat că este aşa! Donarea de organe trebuie susţinută şi încurajată, fiindcă sunt multe vieţi în suferinţă, şi nu se ştie când fiecăruia îi vine rândul, lui sau cuiva drag, de lângă el.