Drapele în slăvi, drapele în bernă

Se spune că frumuseţea fotbalului constă în chestiunile imprevizibile, în răsturnări de situaţii, în surprize, etc. Trecerile de la agonie la extaz, sau de la extaz la agonie, totdeauna sunt plăcute şi bine gustate, însă doar pentru unii. Răsturnările de situaţii, fazele de infarct, fazele dramatice din ultimele secunde, ratări de penalti-uri decisive, toate întregesc frumuseţea sportului-rege, dar numai suporter pătimaş să nu fi în astfel de situaţii. Este bine să fi neutru în aceste cazuri, sau să nu ai habar de fotbal, pasiune de aşa ceva, cum spre exemplu, nu prea interesează pe nimeni că a căzut sau s-a stabilit un record la aruncarea cu ciocanul. Dar cum să fi neutru atunci când joacă Barcelona sau Real? Aceste două cluburi, probabil cele mai îndrăgite de pe planetă, au isterizat o lume întreagă. Au fani peste tot, se cântă sau se plânge pentru ele, fenomenul fiind mai exploziv, ca oricând. Cele două team-uri s-au bătut între ele, până când parcă nu mai au putere să se lupte şi cu alte forţe ale Europei. Atât Barcelona cât şi Real au pierdut calificarea previzibilă în finala Champions League, pe teren propriu. Amândouă au început bine, amândouă au sfârşit dramatic. Nu este cazul ca să mai comentez filmele meciurilor, fiindcă s-au făcut pe spaţii infinite. Pot spune că ratangii banali de penalti-uri, îşi pot găsi destule scuze de acum încolo. Referitor la Barcelona, acel tyki-taka, a început să devină steril, fad, monoton, agasant. Dacă în anii trecuţi a adormit mai toţi adversarii, acum i-a trezit aproape pe toţi, contracarându-l, neutralizându-l. Nu vezi la catalani o deschidere în adâncime, un şut sănătos, o centrare spectaculoasă, decât acea ţesătură de pase, acel stereotip care parcă nici nu mai are vreun farmec, sau cel puţin nu-l mai are pe cel care l-a avut. O axă imaginară trasă acum din nord-estul Spaniei, spre centru, adică de la Barcelona la Madrid, s-ar putea numi axa lacrimilor, sau a suspinelor, sau a durerii. Această durere îi poate pune laolaltă pe suporterii ambelor echipe, fiindcă în momentele dureroase se pot naşte mari prietenii. Deşi finala Champions League se va juca pe stadionul lui Bayern, este foarte posibil ca seria surprizelor să nu se fi oprit în semifinale. Rămâne de văzut ce direcţie vor apuca drapelele bavareze. Dacă vor cădea în bernă, oricum, durerea nu va fi la apogeu. Nemţii nu plâng.