Dumnezeul drumurilor noastre

Fiecare dintre noi avem un Dumnezeu, credem, privim, ne rugăm, îngenunchem în tăcere şi cerem iertare pentru toate păcate noastre. Şi ei au Dumnezeul lor, însă un Dumnezeu atipic, scos din context şi trimis mai mult spre malefic decât spre angelic. Da, da, şoferii care trec pe Transalpina sau pe orice alt drum promis că se va finaliza la Paştele Cailor, înjură ca la uşa cortului când văd că nu au cale de întoarcere, invocând toţi dumnezeii celor de la drumuri, de la CNADNR sau eu ştiu ce instituţie prolifică a naţiunii. Transalpina numai drumul regilor nu este, însă ne zbatem să scoatem la suprafaţă proiectul unei dezvoltări rurale, ştiind că nu vom avea nici un sorţ de izbândă în asemenea condiţii. La fel ca DN 66 şi Transalpina merge spre aceeaşi direcţie, a pierii, însă, documentaţia e mult prea stufoasă pentru programul funcţionarilor publici din ministere, care se îndeamnă unul pe altul să facă ce e de făcut. Dar e vară şi cald şi nu vrem să ne coacem sub soarele arzător de dragul turiştilor care ar putea să ne vireze sute de milioane în conturi. Păi de ce? Despre Transalpina se spune că este cea mai înaltă şosea din România, tot despre Transalpina se spune că este cel mai dificil traseu montan. Însă cu toate astea, cu toate argumentele pro, cu toate că avem perla perelor ne pierdem în uitare şi mai mult vindem gogoşi de dragul de a vinde ceva, neştiind că pe canicula asta produsele grase sunt interzise total. Mă uitam să văd dacă nu mi-a scăpat nimic şi nu mi-a scăpat pe semne că şi oficialităţile vorbesc despre şantierul care pare să nu mai fie finalizat…ever. Şi aici intervin din nou turiştii, care, chiar dacă ne arată cu degetul, vin să vadă Drumul Regilor şi rămân fascinaţi, întrebându-se şi ei ca şi noi de ce nu facem nimic să exploatăm la maxim zona. Peisajele ne împing de la sparte dar se pare că nimic din tot ce ne-ar putea oferi natura, pentru a ne îmbogăţi peste noapte, nu este suficient! Păi de ce să credem domne? De să facem ceva ca să fie bun făcut? Şi uite aici intervine acest dumnezeu despre care vorbeam anterior. Turiştii care trec pe Transalpina îl invocă pe Dumnezeu la fiecare porţiune nemarcată, la fiecare zonă nesemnalizată, la fiecare pas unde ar trebui să fie parapet de protecţie şi nu e. Şi la final îi mulţumesc altui Dumnezeu, mai bun şi mai drept, că i-a salvat de la moarte, că nu au căzut în prăpastie având în vedere pericolele aflate la orice pas. Transalpina rămâne însă cel mai frumos drum din România. Nu o spun eu, ci ei, acei ei pe care îi întâlneşti cu sutele dacă vei cuteza să faci un off-road prin inima Munţilor Parâng! Băsescu a cutezat şi a rămas de-a dreptul interzis la vederea peisajelor, suspinând adânc şi afirmând că „Este foarte frumos! Nu m-am gândit!”….