AŞA A FOST SĂ FIE! DOLIU NAŢIONAL …

Doliu naţional în România, lacrimi, plânsete, vaiete, strigăte disperate, coroane, speranţe, umanitate, tot ce ţine de dispariţia unor vieţi, sau de speranţa salvării altor vieţi. Unde se mai poate face ceva, se face, fiindcă este într-adevăr, o mobilizare profesională şi umanitară, demne de tot respectul. Acei tineri care au dispărut nevinovaţi, nu ştiau ce-i poate aştepta, nu ştiau la ce pericol sunt expuşi, în momentele de frenezie create de muzică şi efectele luminoase. Au avut parte de o moarte subită şi totodată cumplită, în chinuri, în disperări, cu fiinţele iubite, la piept. Cred că nimeni nu ar putea descrie acel tablou lugubru, la toate dimensiunile lui. Dar nici nu cred că şi-ar dori cineva. Nimeni nu va putea plăti vreodată, sub nicio formă, vieţile fragede, dispărute, suferinţele muribunzilor şi supravieţuitorilor, durerile celor apropiaţi. Nici măcar iresponsabilii care au făcut posibil un asemenea eveniment tragic. Chiar dacă vor suporta consecinţele legale, cei răspunzători de tragedie, nu vor mai întoarce nimic, înapoi. Nici însuşi Creatorul nu mai îndreaptă pierderile de vieţi tinere, fiindcă aşa este datul. S-a întâmplat ca la noi, la români: autorizaţie de funcţionare dată ilegal, din orice punct de vedere ai privi, funcţionare ilegală şi necorespunzătoare, a unui club de noapte. Începând de la sistemele de stingerea incendiilor şi până la căile de evacuare, în caz de incendiu, totul a fost în contrasens cu legea. Dar, cum spuneam, nimic nu se mai poate întoarce. Tragedia s-a produs, groaza şi agonia au fost stăpâne absolute, lacrimile curg, la fel sângele donatorilor, florile şi mesajele de compasiune şi condoleanţe. Măcar de s-ar acţiona de acum înainte, pentru a nu mai fi posibile asemenea evenimente care să curme vieţi nevinovate, şi să ducă la doliu naţional …