Minciunile tarabagiilor

Un negustor ambulant care îşi vinde sau încearcă să-şi vândă marfa prin diferite locuri, se poate numi un tarabagiu. Tarabagiul îşi schimbă locul de vânzare, după propria voinţă, sau în urma impuneri de către cineva. De regulă, tarabagiul are un vocabular specific, dar şi un apreciabil debit vocal, adecvate negustoriei, caracteristici care îl ajută să atragă clienţii, spre a-şi vinde marfa, sau cel puţin spre a-şi încerca să şi-o vândă. Trecătorii sau potenţialii cumpărători, care îl aud sau îl văd pe un asemenea negustor, cum se manifestă, spun că „are o vrăjeală tare de tot”, sau „un papagal …”. Nu puţine sunt cazurile, când cu vrăjeala şi cu papagalul, tarabagii reuşesc să-şi vândă marfa, chiar dacă uneori marfa este una de proastă calitate. Reuşita sau nereuşita tarabagiilor, depinde şi de locul unde se plasează, dar şi de publicul pe care îl au la îndemână, în momentul în care dau din gură „în draci”, că doar, doar, şi-o convinge potenţialii clienţi. Doi asemenea tarabagii, sau dacă se poate spune, neo-tarabagii, au venit recent la Târgu Jiu, spre a-şi vinde marfa, dar şi cu planul de a alunge „oameni mari”. Tarabagiii, odată instalaţi nu au stat mult pe gânduri, şi au început să dea din gură încoace şi-ncolo, optimişti, ştiind că le-a mers o asemenea practică, o bună bucată de vreme. Uşor de identificat, fiindcă ce-i drept, au deja notorietate de mari palavragii, cei doi tarabagii s-au dovedit a se numi, unul Dan Diaconescu, şi unul Barbu Tudor. Tarabagii au venit în Gorj, cu dublu scop. Unu, de a-şi vinde marfa aici unde au presupus că sunt bani mulţi, iar doi, de a se face … parlamentari! Că alegerea lor nu a fost una inspirată, şi-au dat seama încă de la început, dar nici înapoi nu au avut cum să mai dea, fiindcă prezenţa lor aici în Gorj, este şi una oarecum impusă. Sau chiar una impusă bine de tot. Astfel stând lucrurile, au ajuns la concluzia că singura lor şansă ar putea fi aceea de a se chiti pe minciuni. Deşi tarabagiul Diaconescu este renumit pentru felul cum dă din gură şi ce putere de convingere are în multe situaţii, totuşi acum, tarabagiul Barbu, parcă este ceva mai dihai decât el. Una peste alta, sau mai bine zis unu’ peste altu’, cei doi s-au dovedit a fi nişte ciurucuri în tentativele lor, gorjenii etichetându-i şi tratându-i ca atare. Sincer vorbind, aşa proşti cum s-au dovedit, nu îi credeam. Fiind în campanie electorală, s-au pus rău cu toată lumea, de la vlădică până la opincă, prin atitudinea lor dezgustătoare de îngâmfaţi şi de „deştepţii pământului”. Ei au luat gorjenii ca fiind nişte proşti, uşor de manipulat, ca pe nişte oameni care „pun botul” la vrăjelile şi la papagalul lor. Dar iată că nu le-a ieşit nicicum planul, iar sondajele îi plasează undeva la neglijabili. Că s-au dovedit proşti, dar proşti cu carul, rezultă şi din faptul că s-au pus rău cu toată presa din Gorj. Ori acest lucru nu se face, indiferent de situaţie şi indiferent cine te-ai crede. Când te-ai pus rău cu toţi şi cu toate, eşti un fel de nimeni în drum, în lungul drum al Gorjului.