Moartea bieţilor ghiocei

Când semnele şi starea de fapt a climei, vesteau o primăvară timpurie, nici bătrânii, nici meteorologii, nici pomii, nici florile nu mai credeau că iadul alb va cuprinde o mare parte a României. Mai precis, istoric vorbind, Valahia şi Moldova. Norocul ardelenilor constă în faptul că între ei şi Marea Mediterană, furnizorul ciclonului aducător de zăpezi, mai există un baraj în plus, şi anume, Munţii Carpaţi. Iarna a dat totul peste cap, mai ales prin faptul că mulţi credeau că n-o să mai vină. A stricat planurile braconierilor, pe-ale vânătorilor, ale hoţilor de lemne, ale altor hoţi, fiindcă se lasă cu urme, ale celor care se complăceau în birouri, iar acum trebuie să iese în decorul alb, ale unora dintre agricultori, ale multora, dar parcă în primul rând ale şoferilor, ale transportatorilor, în general. Un lucru este clar ca lumina zăpezii; iernile trecute, în special cea de acum doi ani, ne-au avertizat că nu mai este de glumit cu sezoanele hibernale, din spaţiul mioritic. Cel puţin atunci când meteorologii anunţă că urmează ceva oarecum grav, măcar atunci oamenii ar trebui să treacă la primele măsuri de evitare a unor mari probleme. O aprovizionare cu apă, alimente şi combustibil pentru încălzire, stă la îndemâna oricărui român. Plecările de acasă, de asemenea trebuie evitate pe cât posibil, cu excepţia unor cazuri speciale, de o natură sau alta. Dar, din păcate, pentru ei şi pentru alţii, mulţi nesocotesc aceste îndemnuri şi avertizări, procedând tocmai invers. Surprinşi în case, nepregătiţi, sau plecaţi „la mama dracu”, oamenii încep să se alarmeze, fiecare în felul său, şi bineînţeles, să alarmeze autorităţile, că este vai şi-amar. De la agentul din comună, până la prefectul judeţului. Apropo de prefect, unde credeţi că ar trebui să-i fie locul acum, prin punerea asta de cap; în birou, să asigure o bună şi permanentă coordonare, sau printre nămeţi, să împartă ceai, şi să întrebe vreo biată bătrână, care-i treaba, sau dacă mai apucă ghioceii? Rândul doi, fiindcă cei care ieşiseră deja, au fost ucişi de stihiile naturii …