NESIMŢIRE, NEPĂSARE, LIPSĂ DE ATITUDINE

Am atras atenţia în repetate rânduri, despre felul în care se pregătesc în culise, campaniile electorale. Nu fac referire la campaniile prezidenţiale. La tema de azi, s-ar încadra şi campaniile parlamentare, dar v oi face referire, doar la cele locale. Cam cu un an înainte de alegeri, primarii încep să „tragă tare”. Care în felul său, aşa cum şi-au format „stilu’”. Unii, care s-au mai descurcat cumva, pe la Bucureşti, şi au obţinut ceva aprobări de proiecte, se pregătesc uşor, uşor, să le pună în aplicare. Alţii, mai comozi, care nu s-au zbătut pentru aprobarea unor proiecte, le flutură acum pe la nasul cetăţenilor, voind să lase impresia că „în curând, le dau gata pe toate”. Iar o ultimă categorie, cea a trântorilor care n-au mişcat un pai, se orientează în teren, pe la cârciumi, pe la producţia proprie, să facă cinste amatorilor de chilipiruri. Acolo se pune la cale, „planul de bătaie” pentru alegerile care vor urma. Bine, atunci când i se bagă omului, paharul sub nas, acesta, de bucurie, uită că umblă pe uliţe neasfaltate, că nu are canalizare, că nu are apă la poartă, şi alte oportunităţi, al căror beneficiar, ar putea să fie. Iar după un pahar, urmează şi altele, de multe ori, chiar în aceeaşi zi. Dacă nu, în altele, că e bine şi-aşa, decât deloc. Apoi, cetăţeanul pleacă acasă, tot prin pietroaie, tot prin gropi, prin praf sau noroi. Important pentru el, este că a avut ce să tragă pe gât. Vedeţi dumneavoastră, până nu facem toţi, ceea ce trebuie, pentru binele nostru, comun, nu va ieşi lucru bun, niciodată. Am văzut cu toţii, destule cazuri care se încadrează la speţa de faţă. Nimeni nu a luat o atitudine tranşantă, faţă de atitudinea unui primar, sau a celor care se complac cu el, la linsul paharelor. De aici şi consecinţele: drumuri neasfaltate, lipsa reţelelor de canalizare, lipsa aducţiunilor de apă etc. Lingăii paharelor, se situează şi ei, mai târziu, printre cei care înjură şi vociferează că nu s-a făcut şi nu s-a dres. Dar nu realizează că sunt parte vinovată la starea de fapt, a ceea ce suportă, acolo unde convieţuiesc, cu cei care ar merita o altă viaţă.