Nu mor câinii când vor … boii!

Deşi şeful statului a instigat la uciderea a sute de mii, chiar milioane de suflete, cred că se vor găsi destui oameni lucizi, echilibraţi, întregi la minte şi cu credinţă în Dumnezeu, care să nu se ia după inepţiile debitate de un om cu porniri sadice. Tragedia copilului din Bucureşti care a fost sfâşiat de câini, a trezit într-o oarecare măsură, din amorţeala cronică, factorii de răspundere, care au început să schelălăie care încotro. Dacă se începeau demersuri serioase în această privinţă, de când mama Europă ne tot latră la cap, astăzi am fi făcut invidioase în această privinţă, multe ţări de pe mapamond, iar lacrimi şi durere nu ar fi fost în România, cauzate de sfârşitul tragic al băieţelului nevinovat. Câinii sunt nişte animale, evident fără discernământ, pe care Dumnezeu le-a adus pe pământ, iar omul pe lângă casa lui. Că sunt câini şi fără stăpân, asta nu mai e vina lor. Ei se înmulţesc în mod firesc, în mod ciclic, la fel ca şi oricare vieţuitoare de pe pământ. La fel ca orice vieţuitoare, îşi caută culcuş şi hrană. Din păcate, rar dar tragic, felul în care îşi procură hrana, lasă în urmă mări de lacrimi … Problema rezolvării câinilor fără stăpân nu este uşoară, dar nici imposibilă. Totul este să se ia în serios această problemă, care până în acest timp a fost lăsată de izbelişte, de către altfel patrupede care se constituie ca fiind factori de răspundere. Ipotezele de rezolvare a ecuaţiei câinilor vagabonzi sunt următoarele: sadic, emoţional şi tehnic. Din păcate, prima ipoteză a fost luată ca drept soluţie, de către persoane cu pornii demonice, printre care şi şeful statului român. Cea de-a doua ipoteză, este chiar ipotetică, dacă mi se permite acest pleonasm, fiindcă nu prea văd eu cum sute de mii, chiar milioane de români, ar trece rapid la adopţii, până la ultimul maidanez. Cea de-a treia ipoteză, cea tehnică, este cea mai sănătoasă şi firească. Statele civilizate au demonstrat că problema maidanezilor se poate rezolva fără eutanasiere, sau eutanasierea vine ca o soluţie pentru lichidarea patrupedelor bolnave, iar înmulţirea lor făcându-se în mod controlat. Din păcate, autorităţile par să ia de bază sadismul în rezolvarea problemei celor mai credincioşi prieteni ai omului. Nu vor reuşi! Dumnezeu nu-i va lăsa să acţioneze ca nişte demoni! I-aş pune o întrebare, câinelui de la Cotroceni; ce zici dacă un bou, loveşte un copil nevinovat, cu copita, fie ea şi de la picioarele din faţă, ce măsuri ar trebui să se ia cu el?