O mie de zile fără Vasile Antonie

Cele peste o mie de zile petrecute fără Vasile Antonie – Bebe, au fost percepute de cei apropiaţi, de prietenii lui, în general de toţi care l-au cunoscut, ca nişte fragmente de timp presărate cu unde de mâhnire, cu o lipsă a ceva legat de suflet, ceva drag, chiar necesar. Bebe a fost ca o mângâiere pentru toţi ce l-au cunoscut şi au intrat cu el într-o legătură, fie ea cât de firavă. Te îndrăgosteai de felul lui de a fi, de umorul, spiritul, simplitatea şi naturaleţea lui. Ca profesor, Bebe Antonie a fost un mare prieten al elevilor, prin felul de a comunica şi de a se comporta cu ei. O mare realizare a vieţii lui, aşa cum îmi mărturisea cu ani în urmă, a constituit-o faptul că a fost iubit de copii. Miile, chiar zecile de mii de elevi pe care i-a învăţat tainele fizicii, au fost pentru el, tot atâţia prieteni dragi. De fapt, Bebe a fost iubit ori pe unde s-a aflat, şi oriunde s-a implicat. În calitatea sa de consilier municipal, timp de trei mandate, Vasile Antonie a fost omul care s-a implicat cu adevărat, în toate problemele cetăţenilor, iar acolo unde a fost posibil, a contribuit la rezolvarea multora dintre ele. Nu a existat om cu care să nu stea de vorbă, atunci când a fost apelat, nu a privit pe nimeni de sus, întotdeauna punându-se pe picior de egalitate, cu cei mulţi. Între colegi şi prieteni, între cei apropiaţi, Bebe a fost omul căruia i s-a simţit dulcea prezenţă sau amara lipsă. Fără a folosi cuvinte mari, fac mărturia că Bebe a fost omul cu cei mai mulţi prieteni, omul care nu a supărat pe nimeni, omul care a semănat optimism şi inimă bună, oriunde s-a aflat. De aceea este regretat de foarte multă lume, sau cum spunea un prieten comun, dintr-o dragoste şi o recunoştinţă, fără limite, „cel mai regretat dintre pământeni”! Sunt o mie de zile, de când Bebe a dispărut dintre noi, lăsând în urmă un gol de ne umplut. Doar cine nu l-a cunoscut şi nu a relaţionat cu el, nu ştie ce înseamnă „fără Bebe”. Ca un act al probării nedreptăţii pe pământ, el a plecat în lumea celor drepţi, atunci când îi era lumea mai dragă. Avea o familie unită, doi copii cuminţi, cu rostul lor în viaţă, o soţie model, şi împlinire profesională. Soarta a făcut ca să meargă în lumea celor drepţi, şi să lase în urmă, regrete eterne. În mod sigur, Dumnezeu ştie pe cine să îşi aleagă. L-a ales şi pe Bebe al nostru … Te iubim, oriunde ai fi tu, Bebe!