În acest ciclu interminabil de tensiuni de toate felurile, poporul român mai prinde din când în când câte o undă de linişte şi de îndulcire sufletească. Acestea nu vin din partea circului naţional care se derulează în mod interminabil, şi care scârbeşte acest popor, indiferent de aparentele reuşite ale unora sau ale altora, ci vine din acel domeniu care ne-a adus întotdeauna satisfacţii, mai mari sau mai mici. Privindu-i direct pe gorjeni, se poate spune că echipa de fotbal Pandurii ne dă motive de satisfacţie şi de mândrie, nouă tuturor locuitorilor acestor meleaguri. Jocul frumos, chiar foarte frumos al trupei maestrului Grigoraş a făcut ca echipa noastră să capete pe zi ce trece cât mai mulţi admiratori de pe tot întinsul României. Chiar şi cei mai aspri analişti sportivi, vorbesc cu admiraţie despre jocul inegalabil al Pandurilor. De fapt, nu există cineva în fotbalul românesc, să vorbească în alt mod decât cel admirativ despre jocul spectaculos al Pandurilor. Cred că şi Adrian Mititelu dacă ar fi întrebat despre Pandurii, nu ar avea ce să mai reproşeze, cu toate că este un duşman declarat al trupei din Târgu Jiu. Pe lângă acest joc demn de invidiat, la care tânjesc toţi fanii oricărei echipe, Pandurii mai are şi rezultate. Pe lângă ocuparea unui loc onorabil la sfârşitul ediţiei trecute de campionat, team-ul din Gorj, a debutat în actuala ediţie de campionat, cu două victorii, ambele la fel de spectaculoase. Haideţi să ne închipuim că i-am mai avea în lot şi pe Chiricheş şi Pintilii, şi atunci ne putem da seama cât de temută ar fi la ora actuală trupa noastră. Ar fi o adevărată teroare pentru echipele Ligii I, că oricum, este o echipă care dă mari emoţii oricărei echipe, cât de titrată ar fi ea, tot îi dă fiori reci şi prelungiţi. Bine că ne-a rămas în curte antrenorul, bravul tehnician Petre Grigoraş, fiindcă la evoluţia pe care a avut-o Pandurii în campionatul trecut, este o adevărată minune că nu se află alături de jucătorii sus amintiţi. Pe lângă satisfacţiile pe care ni le aduce fotbalul, mai avem prilejul de satisfacţie şi mândrie, şi pentru faptul că avem şi echipele de handbal şi baschet, care evoluează de asemenea, tot pe primele scene ale competiţiilor respective. Şi nu o fac deloc rău. Gorjenii care nici nu aveau curajul să viseze cândva la aşa ceva, acum pot să se bucure că au ce să vadă, ori la sală ori la stadion. O altă picătură de nectar, fie ea şi mai mică, vine în aceste zile din partea evoluţiei sportivilor noştri, la Olimpiada de la Londra. Medaliile au început să apară, aşa că putem să privim cu satisfacţie la disputele sportive, decât la încrâncenările politice, care ne-au scârbit până peste măsură. Inevitabil, suntem martori şi ai acestor lupte mizerabile, dar norocul nostru este că mai primim câte o picătură de nectar, binevenită, pentru îndulcirea veninului pe care ni-l injectează până în măduva oaselor, câinii politicii româneşti.
