Oameni de zăpadă

Cred că nu există politician român„consacrat”, care să nu fi adunat, aşa cum o fi adunat, de-a lungul şi … de-a latul carierei, vreun sac de bani, fie el mai mare sau mai mic. Unii, şi nu puţini, pe lângă politică au mai învârtit şi „alte treburi”, orice-ai zice, tot profitabile, că doar se ştie proverbul, că cine-mparte, parte-şi face. Pe lângă aceştia, mai sunt sute, chiar mii de indivizi cu averi care se cifrează cel puţin la nivelul sutelor de mii de euro, ca să nu mai vorbim de milioane, sau chiar miliarde. Aceşti indivizi, după cum preciza şi cel mai generos om din România, Gigi Becali, s-au îmbogăţit în ţara asta. Total sau parţial. Dar sigur, substanţial. Bine, Becali vorbea despre el că aici s-a îmbogăţit, poate şi de pe urma sărmanilor care acum sunt sub zăpezi. De aceea s-a simţit dator faţă de ei, de a le acorda o mână de ajutor, măcar acum când se află la o mare ananghie. Şi s-a dus acolo unde oamenii se află în suferinţă, unii chiar în ghearele morţii. Cum s-a dus, cu ce s-a dus, ce face pe acolo, este bine ştiut şi nu mai este cazul să mai reiterez acum. Dezgustător este faptul că marea majoritate a celor care din neica nimeni au ajuns mari bogătaşi, nu au catadicsit să ajute pe acei semeni ai noştri care suferă acum, de foame de frig şi de spaimă. Nu ar da nici dacă ar plesni. Uită mereu că poţi pierde totul dintr-un foc, başca te mai poţi trezi şi pe la mititica. În asemenea momente ne putem da seama de caracterul oamenilor, de atitudinea lor în asemenea momente cumplite. Nu ar fi trebuit poate să scriu despre ei, fiindcă deja îi consider băgaţi în seamă. Trebuie lăsaţi să se piardă în lăcomia şi micimea lor. Dacă nu am avut şi nu avem încă ocazia să-i vedem acţionând ca oameni ai momentului, ai zăpezii, cel puţin să îi catalogăm ca fiind nişte … oameni de zăpadă!