Prea multă muncă … strică

Supraproducţia de cărbune aflată în depozitele minelor dar şi ale termocentralelor, a condus la decizia CEO, de a trimite în concediu „forţat”, 14 000 de muncitori din cadrul entităţii respective. Pe de o parte, le prinde bine angajaţilor respectivi, mai ales celor din sectorul minier, având în vedere vremea nefavorabilă care s-a instalat deja, dar pe de altă parte, îngrijorările cresc în rândul majorităţii, datorită problemelor financiar-bancare, pe care le are majoritatea muncitorilor. Poate că mai întâi de toate, frisoanele le dă grija zilei de mâine, fiindcă zvonurile restructurării sunt mai tăioase decât vremea rea de afară. Ori oamenii percep această trimitere în concediu, ca pe un început al sfârşitului. Ce-i drept, doar unii dintre ei, nu toţi. Cei cu problemele bancare mai mari, sunt de fapt, cei care se vaită cel mai mult. La o restructurare, pe nimeni nu sensibilizează faptul că un muncitor sau altul, are probleme mari sau foarte mari, grave sau foarte grave. Faptul că entitatea energetico-minieră are o conducere privată, a cam băgat în sperieţi pe multă lume. Şi pe lucrători, dar şi pe familiile lor. Dar ce va însemna oare pentru sufletele implicate direct, dar şi indirect, privatizarea CEO? Cred că va fi cel mai mare şoc pe care l-ar putea suporta această zonă industrializată a Olteniei. Teama românului de privatizare, are dimensiuni incomensurabile. Omul a văzut cam ce privatizări s-au făcut prin România, ce s-a ales de forţa de muncă de pe acolo, şi de aceea este foarte îndreptăţit de a fi pesimist. Cum pesimismul nu ajută la nimic, oamenii trebuie să înţeleagă totuşi, necesitatea privatizării, în cele din urmă. Măcar pentru stârpirea firmelor-căpuşă, care sug mult şi constant, omul trebuie să priceapă că nu se poate merge astfel, la infinit. Până una, alta, cărbunele care stă doldora prin depozite, riscă auto-aprinderea, ne mai luând în calcul deprecierea calităţii. Drept consecinţă, muncitorii vor sta pe acasă. Se zice că numai o săptămână, dar nu se ştie, totuşi. TOTUŞI ăsta, omoară omul! El nu mai e sigur că va mai fi chemat curând, că poate s-o privatiza până una, alta … Aşa e cu materie primă în excedent. Multă muncă, multă producţie! Prea multă muncă … strică, nu-i aşa?