Premierul României merită încredere

S-a ajuns să ştie toată lumea, că răul cel mai mare care li se aduce românilor, îl fac nimeni alţii decât românii. Am ajuns la concluzia că nu îşi dau seama ce fac, şi de aceea cred cu tărie în vorbele Mântuitorului: „Iartă-i Doamne, că nu ştiu ce fac!”. Cu câteva zile în urmă, am participat la o dezbatere televizată, pe teme social-politice. Când a venit vorba despre Victor Ponta, eu mi-am exprimat încrederea în premier, şi am îndemnat să-i acordăm încredere, fiindcă este abia la început de drum, şi are mare nevoie de încredere şi susţinere. Să-l susţinem şi pentru faptul că este gorjean de-al nostru, cu acte în regulă (a votat în Gorj), şi este de aşteptat ca să facă multe lucruri bune şi necesare pentru judeţul nostru. Atât i-a trebuit să audă celuilalt invitat în emisiune, că a şi luat foc. Nu mai contenea cu formulări ostile premierului, şi cu tot felul de dezaprobări la referirile mele. Numai încheierea spaţiului de emisie, i-a întrerupt cascada de blamări şi stigmatizări, la adresa prim-ministrului. Mai mult decât atât, în timpul emisiunii au fost şi intervenţii telefonice, prin care se exprima acordul faţă de cele susţinute de acel Gică-Contra, de lângă mine. Atunci când a fost desemnat Ponta, prim-ministru al României, preşedintele CJ, Ion Călinoiu, a spus că „este o binecuvântare de la Dumnezeu, ca să avem premierul de la noi, din Gorj”. Mare adevăr a spus atunci, Călinoiu. Numai că o parte dintre noi, oamenii de rând care aşteptăm binele din partea celor ce ne conduc, în speţă, din partea lui Victor Ponta, sărim la gâtul lui, încă din capul locului. În loc să fim primii care să-l susţinem, în loc să-l ajutăm ca pe un om al nostru, noi încercăm să-i tăiem elanul, încă din start. Aşa ceva nu ar trebui să se întâmple, nicicum! În aşa fel nu se procedează, indiferent care ar fi situaţia, şi indiferent ce orientări sau simpatii politice ar avea oricare dintre noi. Şansa nu vine întotdeauna, iar atunci când vine, nu trebuie să-i dăm cu piciorul. Poate vor mai trece sute de ani până când va mai fi un gorjean, prim-ministru. Să-i fim alături, iar atunci rezultatele vor veni de la sine. Trebuie să fim cu el şi pentru el, cum de altfel ar fi trebuit să fim alături de oricare altul, care ar fi fost desemnat premier. Mai ales dacă ar fi fost tot gorjean de-al nostru. Să-l susţinem, nu să-l supărăm. Omul când se supără este imprevizibil. Şi un prim-ministru se poate supăra. E şi el om.