Râde iarăşi primăvara …!

Fie ce-o fi, trebuie s-o spunem pe şleau: zilele de 1 Mai, erau mult mai frumoase şi mai apetisante înainte vreme, decât azi. Serbările câmpeneşti organizate cu ocazia Zilei Internaţionale a celor ce muncesc, aveau un farmec aparte. Oamenii muncii cărora li se puneau la dispoziţie dube (de transport muncitori), veneau la sărbătoare dornici să se distreze cât cuprinde. Şi se distrau. Sărbătorile căpătau aspect de nedei, numai că în loc de Sfântul Ilie, spre exemplu, se numea 1 Mai. Se cuplau câte trei-patru-cinci la o navetă de bere sau de spumos „de joasă”, care acum nici nu mai există, luau un grătar sau o juma’ de grătar de mici, şi se chiteau pe treabă. Seara, predominant matoli, dubele îi duceau acasă. Nu rămânea muncitorul de izbelişte, beat pe câmp, cum poate să rămână azi. Erau mai uniţi acei ce munceau, fiindcă aveau în comun, duba. Mai aveau în comun pe atunci, locurile de muncă. Munceau la un loc, petreceau la un loc, călătoreau la un loc. Eiii, acum s-a schimbat de tot, şmecheria. Nu mai sunt locuri de muncă, nu mai sunt dube încăpătoare, cu astfel de destinaţii, nu mai sunt bani de distracţii. Ceva i-a mai adunat totuşi pe români, începând cu anul în curs, şi anume faptul că trebuie să-şi pună grătarele doar în locuri destinate acestui scop, şi nu fiecare pe unde-l taie capul. Care are maşină să se ducă acolo şi material de pus pe grătar, iese, care nu se descurcă şi el cum poate. Cei mai mulţi dintre cei care nu au cu ce, merg pe la pomenile preelectorale oferite de câte un primar mai generos. Chiar dacă se înghesuie, se ceartă, se împing, ba se mai şi bat, omul este bucuros că a prins o bere şi doi-trei mici, iar acum ştie şi el c-a petrecut cumva. Mai face şi-o horă, mai dă un chiot, şi iată că îşi petrece timpul tot într-o veselie. Zilele frumoase din acest week end foarte prelungit şi plin de petreceri, au însemnat totuşi, ceva pentru români. Prilej de destindere şi de voie bună. Şi pentru bogat şi pentru sărac. Cum spuneam, şi săracul a găsit o posibilitate. Au mai fost şi zilele aniversare ale unor comune, au mai fost primari generoşi, au mai fost vecini înstăriţi. Luaţi cu astfel de probleme, românii au uitat într-o oarecare măsură de alte chestii. Chestia cu căderea unui guvern şi instalarea altuia, parcă a rămas undeva mai în ceaţă, dar nu chiar de tot. Deci alt prilej de … bucurie(?). Râde iarăşi primăvara …!