Şapte ani, făr-o zi-n plus …

Recunosc, nu-mi face o deosebită plăcere să scriu despre oameni condamnaţi la ani grei de închisoare, mai ales că vinovăţia nu prea le este dovedită, sau cel puţin, sunt destui oameni de specialitate care susţin contrariul. Primele persoane în oficiale, care au susţinut nevinovăţia „greilor din fotbal”, au fost judecătorii Tribunalului Bucureşti, care în urmă cu ceva timp, i-au achitat pe inculpaţii care nu mai are vreun rost să le dăm numele, subiectul fiind deja, arhicunoscut. Acum, doar după câteva luni, alţi judecători, de această dată ai Curţii de Apel, i-au condamnat pe „grei” la pedepse foarte grele, între patru şi opt ani de închisoare cu executare, iar trei dintre ei, cu câte trei ani cu suspendare. Nu bagă nimeni mâna în foc, pentru aceste persoane, despre care s-au tot auzit destul de multe, reale sau nereale, dar paradoxul constă în faptul, că unii judecători, în urma studierii şi judecării cazurilor, i-au scos basma curată, iar alţii, tot judecători de calibru, i-au găsit … foarte vinovaţi, condamnându-i la pedepse grele. Dubios, chiar foarte dubios, mai este un lucru, care de altfel, s-a mai remarcat în acest caz, şi anume faptul că dosarul cu pricina a fost scos la iveală, scuturat, răsfoit şi-aşa mai departe, tot prin prejma campaniilor electorale, cum este şi acum, în debutul parlamentarelor. Cum s-ar zice, prea bate la ochi … S-ar putea să fie nişte coincidenţe, dar sunt cam multe, iar atunci vine tot pe dungă., iar lumea nu prea mai crede în coincidenţe, nici măcar cei care au tot crezut, cândva. Oricum, ceva urât miroase în fotbalul românesc. Prea sărace sunt cluburile și prea bogați sunt patronii și acționarii…