Şerpaşii din munţii Apuseni

Din câte am urmărit eu, pe posturile de televiziune, nu am văzut ca să pună cineva excentrica şi totodată fireasca întrebare, cum s-ar fi acţionat dacă în acel avion ar fi fost preşedintele României, sau prim-ministrul. Bine, veţi zice, aceşti înalţi demnitari, nu ar fi folosit un asemenea aparat de zbor, vechi şi rudimentar. Păi, atunci hai să punem problema că s-ar fi aflat în aparatele lor aeriene, şi s-ar fi întâmplat evenimentul. Ca să n-o mai lungim, eu cred că s-ar fi acţionat cu totul în alt mod, într-unul mai rapid. Scuzele vin imediat, că putea fi acolo şi Papa, Patriarhul, Dalai Lama, Obama sau Putin, ar fi fost acelaşi lucru. Nu se poate! Nu se poate spune că nu există în 2014, tehnică, cel puţin de spionaj sau militară, de a identifica un aparat de zbor căzut într-un loc, indiferent care ar fi locul acela. Este foarte adevărat că terenul a fost unul greu accesibil, dar asta nu scuză modul haotic în care s-au mişcat oamenii instituţiilor abilitate de a acţiona în asemenea cazuri. Oamenii de acţiune abilitaţi, au umblat bezmetici în altă parte, în timp ce răniţii şi muribunzii erau în agonie. Norocul a fost cu şerpaşii din Apuseni, doi pădurari şi alte sute de anonimi, care au dat dovadă de cutezanţă şi omenie, de înalt spirit civic, şi au mers până la locul tragediei, pentru salvarea unor suflete. Acei oameni, anonimi vor rămâne, dar actul lor de solidaritate este unul extraordinar. Şi cei doi pădurari care au fost primii la locul tragicului eveniment, tot anonimi vor rămâne, dar ei, pe lângă faptele cu adevărat eroice, de care au dat dovadă, au mai salvat pe lângă răniţi, şi instituţiile statului, de la o ruşine şi mai mare. Cândva, mai devreme sau mai târziu, acolo în frumoasa, dar totodată sălbatica şi ostila privelişte apuseană, se vor ridica două cruci şi trei monumente: unul al eroilor căzuţi la datorie, altul al eroilor pădurari, şi altul al eroilor şerpaşi din Munţii Apuseni …