Șoc! Cum să mințim poporul cu televizorul…

„Șoc! Andreea Marin a anunțat că divorțează de Ștefan Bănică Jr!” „Șoc! Andreea Marin și Ștefan Bănică divorțează după șapte ani de căsnicie”. Șoc și iar șoc…Cam acestea sunt titlurile care vor să ‹‹șocheze›› din nou și în această dimineață. Un weekend mai mult decât aberant, cu știri care stau să dezvăluie starea națiunii de fapt, o națiune formată din termite, însetate de o pălăvrăgeală permanentă și aproape hilară. Trei zile de știri „șocante”, care nu spun aproape mai nimic. Trei zile în care am auzit atâtea porcării încât aș putea să scriu o carte. Și sigur cartea s-ar vinde ca pâinea caldă…pe premisa „hai să mințim poporul cu televizorul”. Și după câte se vede știm să facem asta foarte bine, am știut să o facem chiar mai bine decât ar practica româncuțele noastre prostituția în Germania sau Olanda, acolo unde cea mai veche meserie, se știe, e ridicată la rang înalt. De ce să ne mai ascundem după deget? Și deodată, din jurnaliști „profesioniști, imparțiali, care știu să relateze știrea exact, verificată la sânge, cu integritate și obiectivitate”, ajung niște prădători, niște ciori însetate de sângele mondenităților, numai numai să mai prindă ceva, chiar și ultima fărâmă de imoralitate și umilință. Ce să mai vorbim de conduită profesională, de confidențialitate, de precizia informației! La televizor curg știrile mondene râuri râuri și nimeni nu face nimic, cum dealtfel nu s-a întâmplat nimic nici în cazul Nicolaescu, când un așa zis fiu a apărut ca din senin să perturbe liniștea așternută după moartea marelui maestru iar titlurile de-a dreptul halucinante, zădărniceau mii de suflete în fața televizoarelor, cu ochii bulbucați și aproape ieșiți din orbite. Să fim serioși! Chiar de asta ne arde în momentul de față? Însă, cum spuneam, suntem atât de săraci, încât ne-am vinde și sufletul pentru a mai câștiga…material, încă puțin. Și așa din jurnaliști cinstiți, corecți, care știau să pună pe tapet informația exactă, pentru a nu crea nici o inflexiune, ajung să își vândă și ultima fărâmă de demnitate, pentru a relata și pentru a vinde o gogomănie în care nici ultimul nebun de pe planetă nu ar crede. Însă, asta nu ar fi de ajuns dacă nu ar scormoni și mai mult în nebunia lor și ar face scenarii peste scenarii, pentru a vinde și mai bine gogomănia ajunsă acum la rang de extra-gogomănie, așa cum, din nou spun, s-a întâmplat și în cazul presupusului fiu al lui Sergiu Nicolaescu. Și atunci cum am putea să facem diferența dintre realitate și ficțiune? Cum aș eu putea eu, un ziarist de rând să îi explic lui Nea Firicel din Cucuieții din Deal că ceea ce vede la televizor sau mai bine spus ceea ce a văzut în ultima perioadă nu e tocmai realitatea. Această gogomănie vinde și prinde la public, încât uneori văd oameni la rând, așezați ca pe vremea lui Ceașcă, la coadă, în fața chioșcurilor de ziare, cumpărând de grabă gazetele cu pricina. Sunt de-a dreptul consternată pentru că trăiesc această realitate haotică, care nu vrea decât să mă transforme într-un devorator ambulant de minciună. Sper să îmi păstrez demnitatea și să rămân în slujba omului de rând, redând informația așa cum trebuie. Jurnalismul se spune este a patra putere în stat și DA un jurnalist poate avea o influență enormă și poate determina de multe ori tendințele și direcția unei societăți. Dar ce facem când din exemple pozitive ne transformăm în exemple negative și îi învățăm și pe alții, prin toate mijloacele pe care le avem la îndemână, să devină neoameni? Trebuie să facem ceva pentru că altfel, jurnalismul se poate transforma într-un instrument prea complex, democrat și prea imprevizibil pentru a putea fi controlat…