Speranţa în Guvernul Ponta

Orice schimbare pare binevenită în prima fază. La fel spus, orice schimbare este aşteptată de către oameni, cu speranţe de mai bine. Câte guverne s-au perindat până acum, începând de la Revoluţie până în zilele noastre, toate au fost aşteptate cu schimbări în bine, cu speranţe mari. Românii au avut întotdeauna de ce să spere, fiindcă traiul lor nu a fost unul îndestulător, mai ales de când avem posibilitatea de a face comparaţii cu traiul pe care îl duc alte naţii, cel puţin din Europa. După înlăturarea lui Petre Roman, care voia „să ne vândă ţara”, de la toţi premierii se aştepta o schimbare în mai bine. Indiferent că a fost la guvernare regimurile Stolojan, Vasile, Isărescu, Tăriceanu sau Boc, românii au rămas dezamăgiţi. Poate că şi ei au aşteptat prea mult, poate că nici guvernele perindate la putere nu au făcut cine ştie ce, sau poate că şi românii au cam uitat de unde au plecat. Acum, o dată cu desemnarea lui Victor Ponta în funcţia de premier, românii parcă aşteaptă mai mult şi mai multe ca oricând. Cu siguranţă, şi încrederea pe care o au în Ponta îi face să spere mult şi frumos, dar şi datorită drepturilor care li s-au tăiat de către vechiul regim, şi pe care abia aşteaptă să le recapete. Victor Ponta, un om al legii, pornit pe fapte, carismatic, tânăr, simpatic, „fără cântec”, pare să fie omul pe care românii de rând îl aşteaptă de mulţi ani, poate chiar sute. El a venit la momentul potrivit, dintr-un punct de vedere, dar şi la momentul nepotrivit, pentru el, din alt punct de vedere. Problema care se pune, este că nu se ştie dacă se poate face mare lucru, acum când nu ai cu ce şi cum, când tot ce ai promis poţi face numai cu împrumuturi. Ponta are patru variante, neavând cum să scape de cel puţin una dintre ele. Ori să nu se achite de ceea ce a promis, ori să facă împrumuturi grele, pentru a onora măcar într-o oarecare măsură, promisiunile, ori să găsească o soluţie miraculoasă de salvare, ori să intre ca buldozerul în ăia cu cefele groase, în intenţia de a subţia pe cât posibil economia subterană, şi totodată de a câştiga mult încrederea poporului. Până una, alta, trebuie să îi acordăm încredere, să-l susţinem, fiindcă a venit ca o speranţă mult aşteptată, în nişte momente foarte grele.