Totuşi, dulcele început de an şcolar!

Începutul unui nou an şcolar, indiferent cum ai privi lucrurile, reprezintă un prilej de bucurie. Chiar dacă mai sunt pe ici pe colo, unele speculaţii, debutul anului şcolar are totuşi un iz de frumoasă sărbătoare. Chiar dacă cei mai mulţi nu prea se mai obosesc cu cartea, cel puţin revederea, reluarea prieteniilor, reprezintă un moment frumos şi emoţionant. Poate că trebuia să mărefer în primul rând la cei mici, la elevii care astăzi debutează în clasa I, făcând primii lor paşi în adevărata şcoală. Fiecare dintre noi am trecut prin acele fascinante emoţii, de a deveni şcolar în adevăratul sens al cuvântului, cu obligaţii faţă de actul de a învăţa, cu acea teamă de dascăl, cu acele emoţii …. Spre deosebire de micii şcolărei, de azi, în alţi ani, mai îndepărtaţi sau mai apropiaţi, elevii aveau prilejul de a se bucura de ceva nou în viaţa lor: manualele! Fascinaţia primirii cărţilor, era una unică; acel miros nou de carte, frumuseţea pozelor de pe coperţi şi din interior, făcea ca bucuria şi trăirile sufleteşti să se amplifice la cote maxime. Acum, din păcate, şcolarii nu mai au acest prilej, fiindcă nu mai sunt … manuale! C-o fi reale, c-o fi virtuale, că le-o face unii, că le-o face alţii, ba de una, ba de alta, iată că au rămas copiii fără cărţi. Este adevărat că problema se va rezolva cu ceva întârziere, datorită complicatului şi totodată execrabilului mod de a se licita şi de a se ajunge la un acord. Fiind şi o perioadă preelectorală, fiecare speculează aşa cum îi convine, lipsa manualeleor. Păcat este însă, că o parte din bucuria copiilor a fost curmată, sau mai bine zis, întârziată.