Uraganul dinaintea furtunii

Mai este o lună şi o săptămână până la începutul campaniei electorale, pentru alegerile parlamentare din România. Deşi se dă impresia că este o linişte în toate şi peste tot, dimpotrivă, viitorii candidaţi sunt într-o forfotă continuă, într-o agitaţie maximă. Au şi de ce, şi nu este deloc de mirare. De fapt ce fac ei acum, nu este nimic altceva decât îşi pregătesc terenul pentru a-şi uşura munca din campania electorală, pentru a-şi spori şansele de câştig. Acum, de fapt mult mai devreme, pentru unii, se ia legătura cu popii, cu dascălii şi cu toţi cei care reprezintă un factor de influenţă în rândul electoratului. Ca să dăm cărţile pe faţă, munca dinaintea alegerilor, indiferent că vorbim despre campanie sau „precampanie”, este una istovitoare şi costisitoare, pentru viitorul candidat. Are de umblat, are de pupat şi pe cine nu-i convine, are de făcut cinste la toată lumea, are de respectat şi de făcut plecăciuni în faţa tuturor, inclusiv a unor lichele, are de dat la şpăgi, şi nu în ultimul rând, are de căciulit înaintea primarilor. În campaniile pentru alegerile parlamentare, primarii pot fi autorii unor mari trădări, în general, în schimbul unor favoruri. Asta depinde de cum a fost băgat în seamă atunci când a avut nevoie, de aliat sau de rivalul său. O mare încurcătură pe colegii, o fac candidaţii impuşi de la centru, sau mai pe româneşte, cei băgaţi pe gâtul liderilor judeţeni de partid. Ce priză poate să aibă la electorat, unul ca Weber, spre exemplu, când de el nu a auzit nimeni niciodată, nici măcar toţi primarii din colegiu, darămite omul de rând. Aceşti intruşi aduşi în faţa cetăţenilor, nu fac altceva decât să creeze confuzie şi să dezamăgească electoratul. Aici mai depinde şi de carisma intrusului, că dacă are una precum Vişoianu, cu patru ani în urmă, nu are decât să plece cu buza umflată şi cu buzunarele goale, sau mă rog, sacii goi. Apropo de saci, nu acelaşi lucru se poate spune despre sacii lui D.D., care a rămas cu ei plini, negăsind pârghiile necesare pentru a-i da, dar totuşi să fie recuperabili. Bineînţeles că sacii umflaţi în mare parte cu hârtii sau rumeguş, aveau tot un scop de manipulare crasă, în vederea alegerilor parlamentare. Astfel, dintr-un Mecena al celor mulţi şi năpăstuiţi, D.D. nu mai are cum să mai fie privit acum, decât cel puţin ca un escroc şi un şarlatan, care a vrut să câştige un mare capital electoral, pe seama celor necăjiţi. Sau cel mult ca un viitor puşcăriaş, cu ani mai mulţi sau mai puţini de detenţie.