Valiza Pandorei

Aşa cum era de aşteptat, Gigi Becali a mai primit încă o pedeapsă. Din moment ce „s-au pus pe el”, trebuia să fi prea optimist ca să te fi aşteptat la altceva. După cum la fel de optimist ar trebui să fi , pentru a te aştepta la o graţiere din partea „duşmanului”. Mai mult decât atât, este vorba despre două graţieri, fiind două pedepse decise în urma a două dosare, respectiv cel al terenurilor şi cel al valizei. Iată că decizia judecătorilor, de această dată fiind de 5 -0 în defavoarea lui Becali, a fost de nezdruncinat, ea neputând fi sensibilizată nici de rugăciunile călugărilor de pe Sfântul Munte Athos, nici de cele ale familiei Becali, în special de cele ale mamei sale. Dacă mai înainte cu ceva vreme, când el apărea pe cai mari la televiziuni şi îşi băga ceva în DNA , părea de neînlănţuit, iată că Becali este lovit pentru a doua oară de o lege neiertătoare. Iată cum un om care părea „cel mai cel” dintre români, este acum un nimeni, un neputincios în faţa legii, un puşcăriaş ca oricare altul, un transferat la temuta Jilava, un biet pârnăiaş, scuipat în ochi doar de Sandu Geamănu, până acum. O dată cu el, în dosarul „Valiza”, au mai fost condamnaţi, doar la închisoare cu executare, Teia Sponte, 2 ani şi Victor Piţurcă, 1 an. Mai grav este faptul că Gigi Becali mai are cel puţin două dosare pe rol, din care nu se ştie cum va ieşi. Făcând similitudini, s-ar putea ca nici în speţele sechestrării de persoane, sau al Avicolei din Iaşi, Becali să nu scape neşifonat. El tot timpul s-a crezut mai presus de lege, a tunat şi-a fulgerat aşa cum a vrut el, despre lege, crezând că nimeni şi nimic nu are ce să-i facă vreodată. Mi se pare hilară problema aceea cu necomentarea deciziilor judecătoreşti. Dar ce nu avem dreptul de a ne da cu părerea? Cum o fi, cum n-o fi, trebuie să tăcem ca dobitocii? Eu am crezut dintotdeauna şi voi crede în continuare că Gigi Becali nu trebuia condamnat. Atâta timp cât s-au descoperit mari cazuri de fraudă economică, corupţie, evaziuni „galactice”, făcute de escroci care n-ar fi dat o felie de pâine nimănui, şi au rămas uitate, de ce să condamni un om care până la urmă a făcut o afacere cu terenuri, pe care a girat-o CSAT şi preşedintele României, şi premierea unor sportivi, pentru a juca corect, dar care a ajutat mii, zeci de mii de oameni sărmani, şi a construit şi reabilitat mii de biserici? Judecătorii pentru ce mai sunt? Să judece sau să execute planurile procurorilor?