În timp ce Guvernul vorbește despre tăieri și eficiență, miniștrii cu două funcții și două lefuri dau lecții despre austeritate. Reforma administrativă promisă de Radu Mituță (USR) se dovedește, deocamdată, doar o reformă în discurs.
Reforma din vorbe, nu din fapte
Guvernanții repetă obsesiv tema „reducerii aparatului bugetar”, dar bisturiul reformei nu pare să atingă niciodată zonele dureroase: privilegiile proprii. Se vorbește despre tăieri, dar niciodată despre cele de la vârf.
Ministrul Economiei, Radu Miruță, a declarat miercuri că „lucrurile au început să avanseze” și că Ministerul Dezvoltării „analizează o metodă pentru o reducere reală, nu doar în organigramă”. Declarația sună bine, însă e greu de luat în serios când vine din partea unui demnitar care încasează două salarii din bani publici – unul de ministru și altul de parlamentar.
Două funcții, două lefuri, zero reformă
În timp ce Miruță vorbește despre „austeritate” și „responsabilitate”, statul îi plătește două cabinete, două echipe de consilieri și toate cheltuielile aferente ambelor funcții. Cu alte cuvinte, „reducerea aparatului bugetar” se aplică doar celor de jos – nu și celor care îl conduc.
Ministrul a spus că este „o jignire la adresa cetățenilor” ca guvernul să ceară creșterea taxelor fără să reducă real cheltuielile. O afirmație justă, dacă n-ar fi spusă de cineva care contribuie direct la umflarea acestor cheltuieli.
Reforma de PowerPoint
Promisa „reducere de 10%” din administrația publică se anunță, de fapt, o simplă operațiune cosmetică: tăieri de posturi „neocupate”, ajustări de organigrame și rapoarte optimiste. În spatele cifrelor frumos aranjate, realitatea rămâne neschimbată – cheltuielile cu demnitarii rămân tabu.
Nici Miruță, nici colegii săi de cabinet nu au pomenit nimic despre eliminarea indemnizațiilor multiple, mașinilor de serviciu, consilierilor în exces sau pensiilor speciale. Reforma se face, așadar, doar acolo unde nu doare.
Austeritatea – un sport pentru alții
Pentru Miruță, „reforma” pare să se oprească la ușa propriului birou. Dincolo de declarații moralizatoare, realitatea e simplă: miniștrii și parlamentarii își păstrează toate avantajele, în timp ce românilor li se cere „strângerea curelei”.
