Dintre sutele de zile câte anul ni le-aduce,
Una e cea mai frumoasă, cea mai tandră, cea mai dulce!
Ea vine cu ghiocei, toporaşi sau viorele,
Cu o briză de parfumuri şi cu glas de păsărele,
Vine cu alai de flori, cu miros de păpădie,
Cu verdeaţă peste dealuri, peste munţi, peste câmpie!
Primăvara vine-n case, în grădini, în zări albastre,
Pătrunzând profund, statornic, şi în sufletele noastre.
Parcă e o altă lume, când primăvara soseşte;
Omul trist devine altul, inerent se-nveseleşte.
Vocile se înmulţesc, e mai multă gălăgie,
Care seamănă a viaţă, satisfacţii, veselie …
Bătrânii privesc din prispă, forfota de pe tăpşan,
Socotind în toamna vieţii, că a mai trecut un an.
Tinerii îndrăgostiţi, parcă prind mai mulţi fiori,
Făcând un schimb de săruturi, primesc sau oferă, flori.
Copiii, în raiul lor şi pe deal şi pe câmpie,
Ne lasă să le-nţelegem nesfârşita bucurie.
Totul este ca-n poveşti, totul este ca un vis,
Totu-n jur se desluşeşte ca fiind un paradis!
Oameni minunaţi, prieteni, oferiţi astăzi o floare,
1 Martie ne este cea mai dragă sărbătoare!
Oferiţi mamei, iubitei, naşei, verişoarelor,
Un zâmbet, un fir de floare, un sărut, un mărţişor!
Faceţi-le o surpriză, arătând către zenit,
Şoptindu-le la ureche: primăvara a venit!
