Alinutza lu’ tăticu, de când era mititea,
Îi plăcea să dea o raită, zi de zi, pân’ la şosea.
Se uita cum trec maşini, după care-n pas vioi,
Se întorcea Alinutza, de la şosea, înapoi.
Ce e drept, la orice raită, mămica îi mai zicea,
Să se joace-n altă parte, să nu meargă la şosea.
-Mai lasă, fetiţa-n pace, n-o să stea numa-n uliţă …
Când o creşte Alinutza, se va face şoferiţă!
Chiar crescu. Nu-i şoferiţă, practică ceva pe blat,
Că-n tot felul de maşini, bate ţara-n lung şi-n lat …
Auzi tăticu, ceva, de pe la un nea cutare,
C-a văzut-o-ntr-o maşină la o umbră, în parcare …
Nu înţelegea babacu’ …cum de este cu putinţă!?
O chemă pe Alinutza, şi-o băgă într-o şedinţă:
-Cu cine-ai fost? Nu se poate … să mă minţi, nu are rost!
-Zi-mi culoarea la maşină, ca să ştiu cu cine-am fost! …
