La margine de crâng, văzuţi au fost la sfat,
În iarbă tolăniţi, la umbră de stejar,
Punând ţara la cale, un trio reputat.
Un bou stătea de vorbă cu-n porc şi cu-n măgar.
– Bă porcule, măgare, i-apostrofă Prian,
M-am sfătuit cu vaca şi-alţi boi vestiţi de curte;
Mi-au spus-o franc în faţă, la şura din maidan:
Cu-n porc şi cu-n măgar, nu poţi să faci prea multe!
Eu, calităţi posed, vedeţi cât sunt de mare,
Ca să găsesc soluţii, inteligenţa-mi storc.
Dar cum la noi în ţară să fie bunăstare,
Când eu mă aflu-n frunte cu un măgar şi-un porc?
– Bă boule, ce-i drept, ai parţial, dreptate,
Greşit-ai când ai spus dojană despre mine.
Eu ştiu că mu-i prea bine să faci măreţe fapte,
Fiind cuplat la cârmă, cu porcul şi cu tine!
Eu ca măgar, se ştie, îmi dau toată silinţa!
La mine, bunul simţ şi mintea au ecou,
Mă zbat în stânga-n dreapta, îmi pun în joc ştiinţa,
Dar cum să am progrese cu-n porc şi cu un bou?
– Ascultă bă măgare, tu boule, ascultă,
Eu sunt un rafinat, pedant, deştept cu carul,
Nicicând nu poate porcul să ducă dreapta luptă,
Având ca aliaţi, şi boul şi măgarul!
O cioară (moralistă) de sus somă trioul:
Ce-aud de la trei proşti, mă face să mă-nchin …
Când ţara o conduce măgarul, porcul, boul,
Eu pot să-mi fac de cap, chiar pot să vă domin! …
