după o poantă de la SONIA ELENA LOPOTENCO
Se tot plimbă coana mare, pe parchetul laminat,
Privindu-se şi pe lung, privindu-se şi pe lat.
Ea observă cum stă treaba … nu mai e ca altădată;
Pe cât e coana de lungă, tot aşa e şi de … lată!
Se mai strâmbă la oglindă, mai murmură sacadat:
-Una-i ce se vede-acu’, alta e ce-a fost odat’! …
Faza gravă este când îşi dă seama coana mare,
Că mai sunt probleme, gârlă, de la cap pân’ la picioare …
Riduri, cearcăne, bărbie, dau aspect nasol la faţă,
Părul rar, unde mai pui … are coana şi mustaţă!
Problema n-ar fi chiar gravă, nu ar fi un compromis,
Dar ea a fost number one, coana mare a fost miss!
-Mă văd nasoală-n oglindă … iubi fă-mi un compliment!
-Draga mea, vezi ca pe vremuri! Pe cuvânt, vezi excelent!
