Şi din pluş şi din burete, plastic, cauciuc, ce vrei,
Se oferă la copii, jucării dragi, – şoricei.
Sunt şoricei pe rotile, la volan, pe bicicletă,
Fiecare dintre ei fiind o mică vedetă.
Sunt desenaţi pe ghiozdane, pe caiete, pe gentuţe,
Pe tricouri, pe cămăşi, pe ciorapi sau pe ghetuţe.
Ce să zic de filmuleţe … bate-acolo şoricelul,
Tot ce-i iese înainte; şi pisica şi căţelul!
Chiar şi tigri, lei, pantere, crocodili sau elefanţi,
În vreo dispută cu Mouse, cu toţii vor fi perdanţi!
Când vine vorba de Jerry, parcă-i zmeu, parcă-i atom,
Dă bătute, fără număr, mai ales lui „bietul” Tom!
Şoricelul nu-i tâlhar, nu-i violent, nu e brută,
Numai dacă-i atacat, dă bătăi sută la sută.
Copii se-ndrăgostesc de micuţii şoricei,
Dorindu-i în orice clipă cât mai aproape de ei.
Chiar de la părinţi, bunici, fraţi mai mari, prind mititeii,
Cât de dragi, cât de cuminţi, inocenţi, sunt şoriceii.
Nu trece mult… vai, stupoare! Copilul aproape-ngheaţă,
Când găseşte-un şoricel, într-o cursă, fără viaţă!
Nu-nţelege care-i treaba, ce şi cum s-a întâmplat,
De micuţul său prieten zace rece lângă pat?!?
Mai târziu îşi văzu tatăl punând cursa lângă scară,
Iar pe mama semănând grâuşor într-o cămară…
Rămase perplex, copilul, întrebându-i pe părinţi:
– Nu-nţeleg, ce-aveţi cu ei, chiar şi voi îi omorâţi?
– Au microbi, urcă pe masă, microbii se iau pe mâini…
– M-aţi minţit şi vă urăsc, ca pe pisici şi pe câini!…
