La sfârşit de săptămână parcă este altă viaţă,
Nu te mai trezeşti devreme, nu mai pleci de dimineaţă,
Nu te mai duci la serviciu să „rupi pământul” cu munca,
Dimpotrivă, cauţi parcul, faleza, terasa, lunca…
Tot la fel şi tineretul o lasă-ncolo de carte,
Zbenguindu-se în voie sau gândind în altă parte.
Toate-s bune şi frumoase până-n zorii zilei, luni,
Când ceasul deşteptător „îşi bate joc” de români…
Şi încep înjurături, încep eschivări prin pat,
De îl dai dracu de ceas cu cine l-a inventat!
Tineretul obosit de chefuri şi discoteci,
Pleacă … vai şi-amar la şcoală, toţi cu … „capetele seci”.
Nostalgicii povestesc despre vremuri ce-au apus,
Dându-l dracu de week-end cu cine l-a introdus!
Se gândeşte românaşul dând cu ochii rotocol,
Oare cât amar de vreme mă mai chinui să mă scol?!?
Noroc cu parlamentarii că s-au dovedit „umani”
Lăsând limita de pensii la „doar” şaişicinci de ani…
