Personaj scump la vedere, nu se vede, nu se-aude,
Nu se ştie când apare, nu se ştie când se-ascunde.
Nu răspunde pe mobil, o dă tot pe deviere,
Indiferent că-i Crăciun, Rusalii sau Înviere.
Adaptat la jeep tunat şi la peisaj alpin,
Ăsta e misteriosul, ăsta este nea Mărin.
M-am dat drept un fotbalist cu calităţi colosale,
Ca să vină la-ntâlnire, să stăm puţin la taclale.
Rep: – Hai să trăieşti nea Mărine, ce mai faci şi ce mai zici,
Te dădusem dispărut din Târgu Jiu, de aici!?
Mărin: – De ce eşti bă mincinos, fi al dracu de dihor,
Mă făcuşi să mă dau jos din splendoarea munţilor …
Rep: – Păi ce cauţi bă pe-acolo, eşti alpinist, pădurar,
Ori ai luat-o dracu razna, şi umbli prin munţi, hoinar?
Minerii-ntreabă de tine, unde eşti şi ce mai faci,
Şi tu stai la mama dracu printre stânci, printre copaci!
Tot la fel şi galeria, tot la fel şi fotbaliştii,
Iar tu te-ai cuplat în munte cu ciobanii, cu turiştii!
Mărin: – Mândru-i muntele şi crângu’, tare-i fagu’ şi granitu’
Slab e fotbalu’ băiete, tot la fel şi mineritu’!
M-am retras aici în munte, nu cu plan de sihăstrie,
Ci, cu unu’ sănătos, acela de ciobănie!
Jos la şes, treaba e oablă, … minele o să dispară,
Tot la fel si cu echipa, prin subsoluri o să piară …
Dar eu, băiat preventiv, mi-am luat şi oi şi vaci,
Iar când n-o mai ţine treaba, le las dracu, mă fac baci!
Am ogeac asigurat, fac şi bar şi cimitir,
Nu mai dau prin Târgu Jiu, nu mai dau prin Negomir!
Rep: – Vrei să demisionezi din fotbal, din sindicate?
Mărin: – Cred că ai înnebunit!? Bă, tu n-ai minţile toate! …
