Stătea tot mai izolat, stătea tot închis în casă,
Doar din când în când, ieşea să ia aer pe terasă.
În rest, la televizor, o revistă, un ziar,
Nu o bere, nu un şpriţ, nu o crâşmă, nu un bar …
Nici soţia nu-l scotea din starea-n care s-a-nchis,
Chiar dacă îl provoca, prefăcută într-un miss …
Pân’ la urmă şi-a dat seama că-i în hal fără de hal,
Şi-ntr-o zi de dimineaţă, merse Cracu, la spital.
-Doctore, îi zise Cracu, înţeleseşi care-i treaba;
Nu mă simt bine, deloc, deşi stau numai degeaba …
-Măi Cracule, fi atent, ia tu nevasta cu tine,
Şi ieşi cu ea la plimbări pe stradă, prin magazine …
-Bă doctore, eşti nebun … trage-ţi una peste bot!
La sfatu’ care mi-l dai, vrei să mă omori de tot! …