Străzile sunt arhipline; oraşul, de maşini geme,
Locurile de parcare, ridică grele probleme.
Situaţia se-agravează, rezolvarea e cu spini,
Din moment ce Occidentul „ne bagă” mii de maşini.
Fiind în contrast cu legea, apare paradoxal,
Dar, parcajul pe oriunde îl găsim totuşi normal!
Înţeleg, sunt nişte reguli, dar să-mi fie cu iertare…
Ce să fac, să pierd trei ore căutând loc de parcare?
În sfârşit, „la locul faptei” dacă te-ai aventurat,
Ai mari şanse să apară … maşina de ridicat!…
Rep: – Alo! Domnu’ Vasilică, pentru pagina de ştiri,
V-am trezit la prânz, scuzaţi! Vrem vreo două lămuriri;
Vasi: – Da, e totuşi o surpriză că mă nimerirăţi treaz…
Programu’ de aşteptare l-am format pe la amiaz’!
Rep: – Cum procedaţi la „săltări”; vizaţi numai „mărunţeii”?
Vasi: – Cine este … cam contează! Treaba e să iasă leii!
Mie prea puţin îmi pasă că sunt ful şoselele;
La mine toată mişcarea e să iau lovelele!
Rep: – Dacă gafează un vip, se va lăsa cu „prăpăd”?
Vasi: – Păi … atunci zdrahonii mei, se vor face că nu-l văd…
Vor trece pe-acolo glonţ, până vor găsi parcat,
Pe un vai de capu’ lui, pe unu’ neînsemnat.
Rep: – Dar dacă plasat aiurea, gemând în maşina mică,
Trepidând caroseria, e unu cu o gagică?
Vasi: – Domnule, la treaba asta, fiind un caz special,
Mă voi duce într-un suflet, chiar eu însumi – personal!
Rep: – Dacă scula care saltă n-o să mai dea randament?
Vasi: – Am pretenţii ridicate … subiectul no coment!…
