Un pescar mergea spre gârlă cu bicicleta, călare,
Când îşi aminti de-un zvon, că sunt peşti şi prin parcare …
Lăsă omul, bicicleta, şi văzu ditamai groapă,
Chiar în mijlocul şoselei, ce era plină cu apă.
Îşi făcu el, socoteala, că peştele e băgat,
Chiar în apa tulburată, de la groapa din asfalt.
De gropi, şoseaua e plină, care de care mai mare,
Dar asta de o alese, se afla lângă parcare …
Cum stătea atent la plută, la vreo mişcare, vr’un val,
Apăru şi poliţaiu’, să-i facă proces-verbal!
-Stai uşor, că am permis în regulă, e vizat,
Nu-s de ăla fără acte, sunt pescar adevărat!
Nu te întrebai de asta, nici măcar de bicicletă,
Dar faci uz de acest drum, fără să ai rovinietă!
