-Părinte, aş vrea şi eu să vin să mă spovedesc …
-Vii Mărie, mai pe seară, să ştiu să mă pregătesc!
-Părinte, dar tre’ să spun toate … „nesăratele”?
-Altfel, nu am cum Mărie, să îţi iert păcatele!
-Dar pe ăla cu noi doi, are rost să ţi-l mai zic?
-Mai dă-te dracu’, Mărie, ăla-i un fel de nimic …
-Cum părinte, doar şti bine că am făcut un păcat …
-Lasă fă, m-am rugat eu, şi ăla ni s-a iertat!
-Da, dar nu mi-ai dat nimic, şi trecu de-atunci, o lună!
-Mărie, popa primeşte, nu dă! Parcă eşti nebună!
-Dar cu visu’ şi cu gându’, mi se iartă negreşit?
-Să vedem ce ai visat, să vedem ce ai gândit!
-Am visat că mi-ai dat bani şi toate alea promise …
-Poate la „sfântu’ aşteaptă” … vise taică, astea-s vise!
