Pictorița Adela Armega a copilărit la Țicleni, dar, de câțiva ani buni, trăiește la Timișoara. În acest oraș a găsit inspirația și oameni care i-au îndrumat pașii spre o frumoasă carieră artistică. În paralel cu pasiunea nestăvilită pentru artă, Adela Armega lucrează la o grădiniță din Timișoara, iubind copiii foarte mult. Inspirată și plină de talent, dar și de voință și blândețe, Adela Armega spune că „un artist nu poate fi niciodată pe înțelesul tuturor. Merg mult pe concept și mă folosesc din plin de materie și textură. Lucrez cu lut și pământ, ceea ce face legătura dintre mine și lucrare mai profundă. Actul creator nu este prevăzut, totul se întâmplă în fața pânzei”.
Tânăra artistă a copilărit în orașul Țicleni, localitate care i-a rămas dragă. Aici a fost mereu înconjurată de familie și cei dragi, care i-au fost mereu alături, încurajând-o să își împlinească visele. „Pentru mine, copilăria este zâmbet! Îmi amintesc cu drag de toată acea perioadă și îmi este dor câteodată. Îmi amintesc de pădurile frumoase de acasă prin care mă plimbam cu fratele meu, câmpiile pline de flori și mirosul căpșunilor de câmp. Aveam mereu un caiețel la mine în care schițam tot felul de imagini, gânduri sau scriam. Pe atunci îmi plăcea foarte mult și să compun sau să scriu poezii. Mi-am petrecut copilăria înconjurată de frumusețea naturii, de texturi și forme organice”, a spus artista pentru jurnaliștii de la site-ul Cult-ura.ro. Adela Armega a studiat la Liceul de Muzică și Arte Plastice din Târgu-Jiu- secția de Artă Monumentală. A ales Facultatea de Artă din Timișoara, fiind aici din 2008. „Atunci am început cursurile la Facultatea de Arte Plastice și Design, din cadrul Universității de Vest, la secția Pictură- surse și resurse ale imaginii. Aici a continuat magia! La 19 ani am descoperit o nouă latură a iubirii pentru pictură. Au trecut de atunci 8 ani, iar Timișoara a devenit o a doua casă pentru mine. (…) Am învățat să văd frumosul, chiar și acolo unde pare că nu îl poți găsi, iar acest lucru, face să fiu un om fericit, atât cât ține de mine. Nu am mulți prieteni, deși sunt un om sociabil, însă cred eu că am ales să păstrez în jurul meu oamenii de calitate, pe care îi ador și cărora le-am dăruit un loc special în suflet. Îmi place mult să îmi petrec timpul liber în zona culturală”, a spus artista Adela Armega.
Tangoul, poveste de iubire
În afară de pictură, frumoasa gorjeancă este pasionată de dans. A descoperit recent tangoul și s-a îndrăgostit. Acest dans i se potrivește și se simte extrem de fericită pe ritmurile sale pline de pasiune. „Tangoul. L-am descoperit acum doi ani și jumătate și m-am îndrăgostit. Este un dans plin de poveste, istorie, etică, muzicalitate, dăruire și oameni. Tangoul este format din fiecare poveste spusă, citită, trăită, simțită. Este acel ceva ce te învăluie și te cheamă mereu spre el, oriunde te-ai afla, ce creează și leagă oamenii la conexiune, printr-o îmbrățișare. De tango te îndrăgostești și nu îl mai uiți! Am cochetat și cu teatrul, dar cred că am trac de a fi în centrul atenției”, a afirmat pictorița.
Pictează de când se știe
Chiar de la petrecerea de botez, Adela a ales un creion și le-a arătat părinților că avea înclinații artistice. În copilărie a cochetat și cu literatura, compunea texte, dar apoi s-a concentrat pe pictură. „Pictez de când mă știu! Sau de când mă știu ai mei. Îmi povestesc mereu că, de mică, aveam un creion sau un pix în mână. La botez, unul dintre obiectele alese de pe tava ursitoarei, a fost un creion. (…) Am început să mă joc de-a pictura încă de la 2-3 ani și încă îmi place. Doar că acum, nu mai este doar un joc, este tratată cu seriozitate. De culoare m-am apropiat pe parcurs. Am fost mereu o bună deținătoare a desenului și a compoziției, iar apropierea de culoare a apărut treptat. Se spune că este mai greu sa înveți culoare din cărțile de cromatologie, dacă nu o simți. Totul a decurs de la sine în acest caz. În copilărie obișnuiam să pictez copaci. Mulți, mulți copaci. Încă o mai fac, dar nu atât de des. (…) Prin intermediul lucrărilor mele, în principiu vorbesc despre frământările interioare, a anxietăților dobândite, de absorbție a lor în așa zisa societate a sufletului amorțit și plin de abisuri. (…) un artist nu poate fi niciodată pe înțelesul tuturor. Merg mult pe concept și mă folosesc din plin de materie și textură. Lucrez cu lut și pământ, ceea ce face legătura dintre mine și lucrare mai profundă. Actul creator nu este prevăzut, totul se întâmplă în fața pânzei. Sinceritatea de moment! Mă folosesc precaut de distorsionarea formei, care mă provoacă mereu și mă poartă în zone ale subconștientului. Nu caut o formă categorică, însă caut să pictez sentimente, izvorâte din ceva profund, a căutărilor sincere înspre profunzime. Existența în artă, în cele din urmă, are doar de-a face, în primul rând, cu sinele”.
Oamenii, sursă de inspirație
Cel mai mult în viață pentru artistul și omul Adela Armega contează oamenii, căci ei sunt sursa de inspirație a artistului. Despre semenii săi, Adela Armega spune că „sunt un element arhetipal, pătrunzător, purtători de frumusețe și sensibilitate, de informație de ordin emoțional-estetic, semantic. O formă de căutare necontenită, din punctul meu de vedere, și au o adevărată gramatică de comunicare prin felul lor de a fi. (…) În arta mea le dau valențe conceptuale, interpretabilitate, ce invită receptorul la dialog și contemplare. Oamenii sunt opere de artă vii ce coexistă!”. Principalul plan de viitor al tinerei artiste este acela de a avea propria expoziție. „Ca și vis de îndeplinit este acela de a avea o expoziție personală! Niciodată nu mi-am făcut curaj să expun singură și acesta este următorul pas, din dorința de a deveni și mai activă în zona artistică pe care o frecventez. (…) Îmi doresc ca, bătrână fiind, să pot spune cu mâna pe inimă că sunt mândră de realizările mele și că am atins, cu blândețe, măcar câteva suflete”, spune Adela Armega.
