Tableta de Impact

Opoziţia românească a intrat de ieri în grevă, adică îşi păstrează calitatea de parlamentari toţi cei care ne fac rău sau se fac că ne fac bine. Vorba cântecului: Nici nu ştim cum e mai bine, că la toţi n-i greu. Aleşii Gorjului nu s-au distins prin prestaţii deosebite, nici măcar Victor Ponta, unul dinte promotorii grevei parlamentare. Până acum ştiam că Parlamentul este instituţia fundamentală a democraţiei iar preşedintele de partid este un personaj puternic, capabil să lupte pentru binele celorlalţi şi să preia puterea pentru o guvernare din ce în ce mai bună, care să-i mulţumească pe oameni. Din păcate în viziunea lui Victor Ponta, care nu mai este de mult un preşedinte de partid puternic, parlamentul seamănă cu o întreprindere muncitorească în care aleşii pot intra în grevă, cu concursul direct al preşedintelui. Din acest punct de vedere liderul politic pare a fi lider sindical iar gruparea politică, în sine, un sindicat, aspect ce nu face casă bună cu politica din ţările civilizate. Aleşii sunt trimişi în parlament de foarte puţini alegători şi numărul acestora se va subţia mereu. Aceasta este problema care trebuie sa-i frământe pe tinerii Victor Ponta şi Crin Antonescu, pentru că bătrânii lui Ion Iliescu, nostalgicii, care au susţinut această clasă politică nu mai sunt un suport de credibilitate, ci doar o aglomerare de nevoi. Traian Băsescu, venit de la Uniunea Europeană a vorbit din nou despre recesiune, prudenţă şi angajarea tineretului român, la el acasă. Aceste teme sunt mai importante decât alegerile anticipate, greva parlamentară, demonstraţiile de stradă, nemulţumiţii văzuţi şi nevăzuţi şi mai ales clasa politică al cărei grad de contestare este foarte ridicat. Poporul nu are atâta forţă să poată produce schimbările politice pe care şi le doreşte, pentru că de douăzeci de ani încoace politicienii l-au judecat cu propriul buzunar. Cei care au pierdut au rămas în pierdere, cei care au câştigat au făcut ce au vrut pe timpul mandatului lor. Ei sunt cei care au rupt politica de popor şi pentru mărunţişul pe care l-au simţit în buzunare, au tolerat imensul furt naţional, păstorind o competiţie a pauperizării. Acum fac grevă şi ce bine ar fi dacă ar rămâne grevişti şi la alegeri, aşa am şti pe cine nu trebuie să alegem, pentru că cine fuge de greu nu merită încrederea nimănui. Dragi gorjeni pe mulţi dintre parlamentarii noştri i-am văzut la chefuri, la festivităţi, la serbări câmpeneşti, la bâlciuri, dar nu i-am văzut la treabă, întrucât ei stau în Parlament trei-patru zile iar trei zile ar trebui să fie în teritoriu. Voi i-aţi văzut? Cum ştiţi, ochii care nu se văd se uită (a se uita de la uitare, nu de la a privi).