Vineri, 22 august, s-au împlinit 108 ani de la moartea Ecaterinei Teodoroiu. Momentul a fost marcat atât la Casa Memorială din zona Vădeni, cât și la mausoleul unde se află rămășițele pământești ale eroinei de la Jiu.
„Au avut loc manifestări dedicate comemorării Eroinei de la Jiu, Ecaterina Teodoroiu. Evenimentul a debutat cu un moment de reculegere în memoria eroinei și a fost moderat de dr. Ionuț Viorel Bordeiași, managerul CJCPCT Gorj. Atmosfera solemnă a fost întregită de membrii Ansamblului „Doina Gorjului”, care au susținut un moment evocator, aducând prin artă un omagiu celei ce a rămas simbol al curajului și al jertfei pentru patrie“, au transmis reprezentanții Centrului Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Gorj.
Cum a murit Ecaterina Teodoroiu
În plin zbucium al Primului Război Mondial, o tânără din Oltenia avea să intre pentru totdeauna în istoria României. Ecaterina Teodoroiu, cunoscută drept „Eroina de la Jiu”, a demonstrat că dragostea de țară și curajul nu țin cont de vârstă sau de gen.
La numai 22 de ani, în 1916, și-a dorit cu orice preț să participe la război, înrolându-se voluntar într-un regiment de infanterie. A luptat pe frontul din Oltenia, unde a fost rănită de mai multe ori, dar nu a renunțat niciodată la idealul său: eliberarea țării cotropite. Pentru curajul dovedit, a fost decorată cu Virtutea Militară de Război și înaintată la gradul de sublocotenent, devenind prima femeie ofițer din armata română.
Pe 4 august 1917, Ecaterina s-a întors pe front, conducând plutonul pe care îl avea în subordine. Câteva zile mai târziu, pe 21 august, a intrat în luptele crâncene de pe platoul Muncelului. A doua zi, în fruntea oamenilor săi, a fost împușcată mortal, nu înainte de a-și încuraja soldații cu strigătul care avea să rămână în istorie: „Înainte, băieți, sunteți cu mine!”.
Sacrificiul său a fost recunoscut imediat. Comandantul Regimentului 43/59 Infanterie Lupeni o menționa, într-un ordin de zi, drept un model de vitejie și devotament, „lipsită de orice trufie, de orice deșartă ambiție, luptând numai din dragoste de țară”.
Astfel, Ecaterina Teodoroiu a rămas nu doar o eroină a armatei române, ci și un simbol al curajului și al sacrificiului suprem, dovadă că istoria se scrie prin fapte și credință neclintită.
