În contextul în care o propunere legislativă privind instituirea anului 2026 ca Anul Constantin Brâncuși a fost oficial înregistrată la Senat, scriitorul și istoricul literar Laurian Stănchescu reacționează , acuzând un „furt de proiect” și revendicând prioritatea inițiativei.
Potrivit propunerii legislative depuse de 62 de parlamentari PSD și PNL, anul 2026, când se împlinesc 150 de ani de la nașterea marelui sculptor, ar trebui dedicat memoriei și operei acestuia. Documentul, înregistrat la Senat – prima Cameră sesizată – prevede implicarea instituțiilor statului, inclusiv Parlamentul, Administrația Prezidențială și Guvernul, în susținerea logistică și financiară a manifestărilor culturale, artistice și educaționale dedicate lui Brâncuși.
În paralel însă, Laurian Stănchescu a anunțat că a depus, la Registratura Generală a Camerei Deputaților, un Memorandum pentru proclamarea anului 2026 ca „Anul Brâncuși”, demers pe care îl revendică drept inițiativă personală, susținând că el este autorul original și legitim al ideii.
„Camera Deputaților este for decizional, iar proiectul meu este înregistrat oficial. Dacă ar fi existat un alt proiect înregistrat înaintea mea, cel depus de mine ar fi fost respins”, a declarat Stănchescu.
Cunoscut ca inițiator al Zilei Naționale Brâncuși — devenită ulterior lege — Stănchescu susține că a mai fost victima unor tentative de însușire politică a proiectelor sale culturale, menționând nume ca Crin Antonescu, Dan Vâlceanu, Florin Cârciumaru sau Teodor Atanasiu.
Într-un mesaj contondent adresat ministrului Culturii, acesta afirmă că „legătura dumitale cu Brâncuși este una de conjunctură”, cerând să se renunțe la „tentativele viclene de însușire a proiectului”.
De cealaltă parte, parlamentarii inițiatori ai proiectului legislativ consideră că marcarea Anului Brâncuși reprezintă „un act de omagiere a unei personalități emblematice a culturii românești universale”. În expunerea de motive, se precizează că această inițiativă ar trebui să transforme moștenirea artistică a sculptorului într-un instrument de dezvoltare culturală, educațională și economică.
Laurian Stănchescu subliniază că pe 12 martie 1914, în America, Brâncuși a fost desemnat de critica de specialitate drept „Părintele Sculpturii Moderne”, un titlu care, în opinia sa, obligă statul român să îi confere o recunoaștere națională pe măsura acestei consacrări internaționale.
În lipsa unei clarificări oficiale privind paternitatea inițiativei, se conturează un posibil conflict între inițiativa civică și cea parlamentară, pe fondul unei recunoașteri tardive a valorii universale a operei lui Constantin Brâncuși.
