Când Băsescu tace, cam ce se mai „coace”?

Dacă ar fi să vorbim despre o persoană care spune mult mai multe atunci când tace, decât atunci când vorbeşte, atunci în mod negreşit, acea persoană este preşedintele încă suspendat al României, Traian Băsescu. Tăceri ale lui Băsescu, precum aceasta au mai avut loc înainte de arestări spectaculoase, înainte de trădări cu totul şi cu totul neaşteptate, înainte de decizii de referinţă ale instituţiilor supuse, înainte de arestarea lui Adrian Năstase, înainte de invazia procurorilor prin gospodăriile oamenilor şi prin biserici, înainte de multe altele. Să fie oare această tăcere o linişte de dinaintea furtunii, sau pur şi simplu, de această dată este ca şi una normală, impusă de aşteptarea deciziei CCR, privind referendumul, prelungită de tergiversarea parlamentarilor puterii, de a pune în aplicare această decizie. Această succesiune de evenimente cu încărcătură nervoasă şi emoţională, bătrânul vulpoi hârşit în „d-al dă astea”, a anticipat-o în mod evident. Ştia că această bătălie surdă, mult mai crâncenă decât pare a fi, nu va trece aşa uşor, dar va trece până la urmă. Pe decizia CCR, era sigur, fie ea cu presiuni şi tensiuni formidabile, la fel şi pe viitoarea aprobare din partea Parlamentului, convins fiind că în caz contrar, vor apărea presiuni la fel de mari din partea autorităţilor europene. Probabil Băsescu a urmărit cu mare atenţie, dimensiunile rectificării bugetare, la care se aştepta oricum, fiind un an electoral, iar până la alegeri mai e puţin timp. Probabil s-a scărpinat în părul de pe ceafă, încropind o comparaţie între ce a dat USL şi ce ar fi dat ai săi, dacă s-ar fi aflat în acest moment la guvernare. Probabil că darea de mână a foştilor ar fi fost mai generoasă, având în vedere credibilitatea foarte scăzută în care se aflau şi se află încă, coroborată cu disperarea de a rămâne la putere cu orice preţ. S-ar putea ca în aceste momente de muţenie totală a suspendatului, să gândească şi la o coabitare cu premierul Victor Ponta. Deşi pare impropriu şi nespecific lui Băsescu, cred că nu mai are de ales, luând în calcul şi eventualele presiuni venite din exterior, de tipul „ bă, potoleşte-te dracu’, odată!”. În contrast cu scepticismul lui Ponta, care crede că Băsescu va şi mai răzbunător, după acest episod prelungit, eu tind să cred că va fi cât de cât mai conciliant, dar nu prea mult. Sau în sfârşit, Băsescu s-ar putea să gândească în aceste momente, la viitorul său de după mandat, mai mult ca la orice. Fiind un personaj imprevizibil, cu un potenţial extraordinar, cu perspective din cele mai variate, pe acest om îl putem vedea în viitorul nu prea îndepărtat, premier, preşedinte pentru al treilea mandat, precum Putin, comandant de navă, sau de ce nu, locatar al unei alte instituţii, unde poate să-şi petreacă tot restul vieţii. Poate acolo gândeşte cel mai intens lupul mărilor, care după cum se vede treaba, îşi pune cele mai mari speranţe în amazoanele pe care le-a promovat peste tot şi la toate nivelurile, spre a-l apăra la o ananghie. Şi lucrează fetele, lucrează intens, cu cerbicie şi dârzenie. Dar când te gândeşti că a căzut ea, şi temuta gardă a lui Ghaddafi, …