Încercarea moarte n-are!

Nu încetez a milita pentru oamenii de lângă mine, care ştiu că merită o altă viaţă, alte principii pe care ar vrea din tot sufletul să le insufle altor oameni, despre care nu aş putea spune mai nimic. Ar vrea să schimbe mentalitatea perfidă a unui popor scăldat în mocirla tabloidă şi la fel de meschină ca a multor popoare, pe care nu aş vrea să le enumăr din dorinţa de a nu fi călcată în picioare, aşa cum au fost mulţi. Se vorbeşte prea puţin de rezultate, de performanţe, de oameni care pot schimba viitorul dar pe care noi, cu indolenţă sau nu, pur şi simplu din prea mult cinism poate, îi facem neoameni sau îi trimitem să reprezinte alte popoare, alte interese, alte lumi care din fericire prin ei văd pâinea zilei de mâine. Câţiva elevi din Gorj au susţinut un examen de matematică, organizat de Universitatea din Timişoara. Câţi dintre voi ştiţi că elevii gorjeni s-au întors cu cele mai multe premii? Din păcate prea puţini la fel cum prea puţini ştiu că poate copiii de pe stradă, copiii din orfelinate sau chiar copiii ai căror părinţi au plecat peste hotare pot fi viitorul nostru, salvatorii unei omeniri deja aflată cu un picior în prăpastie. Dar suntem prea puţini aceia care îi abordăm, le exploatăm cunoştinţele sau poate când îi întâlnim, îi întrebăm ce fac sau dacă merg la şcoală. Sunt jurnalist şi îmi place să cred că, poate, într-o zi, cu ajutorul acestei enumerări de cuvinte pe-o hârtie albă voi schimba concepţiile unei lumi saturate de cancanuri şi scandaluri. Dar astea vând ar spune colegii mei de breaslă. Am făcut experimentul şi am scris într-o zi două ştiri total opuse ca şi domenii, ca şi exprimare, ca şi abordare, ca tot. O ştire care avea în prim-plan un scandal politic şi o ştire care vorbea despre elevii cu performanţe în mai multe domenii, elevi care au fost recunoscuţi chiar internaţional pentru viziunea asupra anumitor lucruri. Din păcate însă rezultatul experimentului a fost crunt, scandalul politic a fost citit de sute de ori mai bine decât ştirea cu elevii, care ar fi merit, din puntul meu de vedere, toată atenţia. Dar tind să cred că printre cititorii noştri, sunt şi câţiva oameni pentru care cultura şi problematica viitorului nostru sunt încă domenii demne de abordat. Eu trăiesc cu speranţa iar dumneavoastră cu ideea că în România zilelor noastre se practică încă traseismul, în toate formele lui, chiar şi cultural. Aş vrea să cred însă că această idee poate fi schimbată şi că România dacă are carte, are parte! Haideţi să credem toţi să vedem ce se va întâmpla! Vă provoc! Încercarea moarte n-are!